Secretele unui demon ||Finalizată||

Capitolul 20 + Trailer 2

      Se spune că, de cele mai multe ori, minciuna are picioare scurte. Dar nu și acum, nu și aici! Până acum, Demonul își ascunse cu înțelepciune secretele, dar asta avea să se termine. Harry era gata să-și dezvăluie întreg trecutul. Era pregătit să-i mărturisească fetei întregile răutăți pe care le făcu de-a lungul anilor. Toate secretele pe care până acum le ținu ascunse în adâncul sufletului său demonic, aveau să iasă la iveală. 

     Sigur pe el, bărbatul se ridică de pe stâncă, plecând precum un fulger spre oraș. Odată ajuns acolo, băiatul răscoli întregul cartier, întorcându-l cu susu-n jos. Nimic. Fata era de negăsit. Întrebând în stânga și-n dreapta, nimeni nu o văzu pe fata cu ochi albaștri și reci. Distrus, băiatul încercă să facă orice. Căută peste tot, dar era în zadar. Olivia parcă intră în pământ... Doar că nu era chiar așa. 

      În timp ce Harry o căuta plin de disperare pe mica fata,  Olivia nu se afla nici în cer, nici în iad și nici măcar pe pământ. Copila era undeva între cele trei dimensiuni, luptându-se pentru supraviețuire cu forțele răului. Atacată din toate părțile, bruneta încerca să se apere cu toată forța. Fără a cunoaște valoare puterilor sale, încerca să-și salveze viața, luptând corp la corp cu fiarele întunecate de pe fundul iadului.

       Înconjurată din toate părțile, încercă să fugă dar era imposibil. Creaturile bizare, plantele carnivore și focul albastru erau forțele care doreau cu ardoare moarte fetei. Conduse de lordul întunericului, acestea îi ascultau poruncile cu mare înțelepciune. Dintr-o dată, timpul se opri lăsând creaturile în aer. Focul ce venea spre ea, rămânând suspendat în vid. 

      — Olivia! Unde ești și ce se petrece aici? Harry te caută disperat în întreg statul! vocea angelică a lui Turiel se făcu auzită în întreaga clădire. 

     — Sunt într-un fel de orfelinat din Vermont, Turiel. Pur și simplu mă plimbam prin cartier, apoi nu știu ce mi-a venit și am ajuns aici. Parcă cineva mă îndruma, mă manipula să intru aici. Am intrat și am întrebat în stânga și în dreapta unde sunt copiii, dar nimeni nu mă auzea și nici nu mă vedea. Când am ajuns aici sus și am văzut aceste mici ființe, m-am apropiat de ei, dar... pur și simplu au luat foc, arzând în fața ochilor mei! spuse aproape plângând, uitându-se în toate direcțiile. 

       —Olivia, nu știu cum să-ți spun, dar tu ai o legătură puternică cu acest om! Corpul pe care Lucifer l-a acaparat îți face toate astea! Tot ceea ce te înconjoară nu este  adevărat! Este doar în mintea ta! Acei copii, acele animale... este doar subconștientul tău care te manipulează și-ți dorește răul! Te rog, nu te mai gândii la trecut! Încearcă să îndepărtezi acele gânduri și să-ți revii! Odată ce vei ignora toate atacurile, acestea vor înceta! Vei găsii un copil, o fetiță mică cu păr negru! Acea copilă te va îndruma spre ieșire! Când ești aproape de ușă, ea îți va înmâna un fel de stilou. Îl vei lua fără a pune întrebări, apoi un înger îți va șopti ceea ce trebuie să faci! spuse îngerul, apoi lupta începu din nou. 

          Probabil cuvintele rostite de Turiel nu au nici un sens, dar pentru a scăpa, Liv trebuia să facă ceea ce acesta îi spusese. Trebuia să scape de atacurile dure ale lui Lucifer și să se pregătească pentru luptă. O luptă catastrofală ce avea să aducă distrugerea. 

           Întorcându-se cu spatele spre focul albastru, aceasta începu să ignore strigătele dureroase ale creaturilor. Picioarele subțiri și lungi o purtă spre locurile întunecate ale clădirii. Începând să caute în fiecare colțișor, copilă rămase șocată atunci când văzu copii distruși, plini de arsuri pe față și pe întreg corpul. Voia să se întoarcă și să-l distrugă pe nenorocitul de diavol. 

           Continuându-și drumul printre lucrurile și persoanele arse, fata dădu cu piciorul la tot ceea ce-i ieșea în cale, pentru a ajunge cât mai repede la ieșirea ce avea să o poarte afară. Creaturile se opri din a mai urla, lăsând liniștea să invadeze întreaga clădire. Ajunsă în partea vestică a instituției, Olivia dădu peste un băiețel micuț, cu păr creț și ochi mari și verzi. 

            —Olivia... Te rog... nu mă lăsa aici! Acest om vrea să-mi facă rău, vrea să mă omoare așa cum a făcut cu întreaga mea familie! suspină copilul, iar fata se apropie de el. 

            Prinzându-i mâinile mici într-ale ei, fata îl privi în ochi, simțind fiori pe întreg spatele. Cunoștea acest copil. Cu toate că nu-l văzu de prea multe ori, acesta îi apărea în fața adeseori pe stradă. Se oprea și vorbea cu el pe vremea când stătu în Anglia. Lumea se uita ciudat la ea pe stradă, dar nu-i păsa. Asta se întâmpla mereu. Doar era o ciudată... dar acum înțelegea de ce. Acest copil... acel copil era el. Demonul pe care avea să-l cunoască ani mai târziu.

        —Harry? întrebă fata cu ochii în lacrimi strângându-l în brațe. Dând din cap afirmativ, copilul se ridică de pe jos, ținând-o strâns de mână. 

       O conducea prin întunericul abundent spre un alt copil. O fetiță care era exact așa cum o descrise Turiel. Micuță, brunetă și cu ochi albaștrii și strălucitori. Copila o luă de  degetul mic, îndrumând-o spre o ușă mare și luminoasă. Odată ajunsă acolo, copila îi dădu drumu la deget, prinzându-l pe băiețel de braț. Acesta scoate din buzunarul pantalonilor săi maronii un stilou alb, aurit. Olivia îl ia, strângându-l tare în mână. Ușa se deschise, iar fata ieși pe ea, intrând într-o lume total nouă. 

           Era din ce în ce mai derutată. Aceea nu era lumea ei. Se uita încruntată în jurul ei, dar nimic nu i se părea cunoscut. Soarele străluce cu putere, lăsând cerul liber și senin. Norii erau inexistenți, iar mireasma florilor parfumate făcea totul atât de curat și plăcut. 

           —Olivia... o voce subțire și fragilă se auzi din spate, făcând-o să se întoarcă. Copila mea, trebuie să pleci de aici! Această lume nu este pentru tine! Ascultă-mă bine! Odată ce vei ajunge pe pământ, îl vei lua pe Harry și veți părăsi Vermontulu. Acel oraș este plin de demoni. Lucifer și Raziel au pătruns în mintea ta și au început să te manipuleze. În momentul în care tu ai ajuns între cele două lumi pentru a vorbi cu mama ta, Gladiss, Raziel i-a luat-o înainte. Chiar dacă ți-a dat o informație puternică, acesta te-a făcut să te cerți cu demonul Harold, astfel încât să devii vulnerabilă și ușor de manipulat. Acum, cu stiloul primit de la cei doi copii, îți vei desena în palmă o ușă. Concentrându-te asupra ei, în față îți va apărea un portal. Gândindu-te cu atenție la locația dorită, acesta te va duce exact acolo! Ai grijă, copilă! Mulți îți vor răul! continuă îngerul, dispărând. 

         Urmând cu precizie spusele îngerului bătrân, își desenă în palmă o ușă mare, aceasta apărându-i în față. Cu inima cât un purice, adolescenta intră pe ușă, închizându-și ochii și gândindu-se exact la locul dorit unde voia să ajungă. 

          Deschizându-i, fata ajunse din nou în casa ei din Vermont. Se întoarse spre șemineu, acolo unde se iubi cu Demonul cu câteva seri înainte. Îndreptându-se spre covorașul mic și alb, aceasta îl atinse, strângându-și ochii. Oftă adânc, dând negativ din cap. Lângă mica carpetă zăcea tricoul negru al băiatului ce era încă dispărut. Îl prinse între degete, ducându-l la nas, pentru a-l mirosi. 

         —Îl iubesc atât de mult...

         — Și eu te iubesc, iubito! 

       Buun! Am postat și acest capitol și sper că va plăcut. La media aveți un nou trailer. Vreau să-i mulțumesc din suflet domnișoarei Alisa-Jay, pentru trailer-ul minunat pe care mi l-a făcut și că a avut răbdarea necesară pentru a-l realiza! Încă o dată, multe mulțumiri! 
                                                                                                                      All the love!- Xandra.