Secretele unui demon ||Finalizată||

Capitolul 22

      Frânturi din viitor îi apăreau în fața ochilor, provocându-i durere. O durere insuportabilă de cap ce îi devora mintea. Odată cu descoperirea puterilor angelice, multe alte îndatoriri aveau să-și facă loc în viața copilei. Cum îngerii aveau fiecare puteri speciale, aceasta era a Oliviei. Născută într-o familie de clar văzători, fata moștenea cu mândrie viziunile viitorului. Viziuni care de multe ori prevesteau durere și distrugere.

       —Olivia, ce se întâmplă cu tine? îi șoptise Harry derutat și speriat în ureche, încercând să o facă să se trezească. 

       Era confuz, neștiind ce se întâmplă cu mica lui iubire. Fata avea stări de vomă, iar durerile de cap erau frecvente. Fără Turiel în apropiere, copii erau neajutorați, iar starea copilei se înrăutățea. O luă în brațe, ținând-o strâns la pieptul său. Buzele trandafirii ale băiatului se odihneau liniștite pe fruntea albă și transpirată a Oliviei. Purtând-o cu grijă pe brațe, acesta ajunse într-un sfârșit la nivelul unu al casei, ducând-o în dormitor. O întinse pe pat, având grijă ca îngerașului să nu-i lipsească nimic. Picioarele lungi și bine lucrate îl purtă spre dulap, de unde scosese o pătură, pe care o puse peste trupul firav al copilei. 

            — Harry... am văzut viitorul! Nu se termină bine! șopti copila încercând să-și deschidă ochii. 

            — Poftim? Olivia! Ce Dumnezeu zici acolo, hă? Ce viitor? Ce ai văzut? țipă acesta nervos, privind-o încruntat. 

           — Iubitule, atunci când mi-a venit rău am văzut o scenă. Era o luptă... Raziel, Lucifer, eu, tu și Turiel. Raziel era alături de Lucifer, luptând cot la cot. Apoi, spune iar lacrimile încep să-i curgă pe obrajii albicioși, pământul s-a crăpat în două, iar noi, face o pauză pentru a-și trage nasul, noi am căzut în focurile iadului. Harry, spune-mi că nu e adevărat! Spune-mi că totul va fi bine, te rog! 

             — Olivia ești sigură de ceea ce ai văzut? acesta întrebă, iar fata dă din cap afirmativ, luându-l în brațe. 

            Lacrimile prețioase ale îngerului blestemat curgeau șivoaie pe umărul bărbatului, pătându-i tricoul negru. Era dezamăgită, furioasă și neputincioasă. Știa ce avea să se întâmple, dar nu putea face nimic. Mâinile îi erau legate. Inima ei era zdrobită în mii și mii de bucățele pe care nimeni nu le mai putea reuni. 

                                                          ***

            Raziel, îngerul negru al cerului, era în extaz. Puterea absolută ce o deținea îl făcea un adevărat călău. Avea să o distrugă pe copilă, așa cum mama ei l-a distrus pe el. Dorindu-și răzbunare, acesta lăsă cerul în urmă, venind pe pământ. Stând nemișcat în fața geamului, omul privea scârbit momentele tandre dintre cei doi copii, așteptând momentul potrivit pentru distrugere. Cu un trecut chinuit de împrejurări, acesta a devenit o adevărată umbra a împărăției Domnului. Râzând, Raziel dispare, alăturându-se lordului.

       —Distrugerea va începe cât de curând, supuşii mei! Pregătiți-vă! Lucifer spuse tare şi clar, întregul câmp de luptă fiindu-i la picioare.

      Pregătea în detaliu fiecare mic amănunt, fiind sigur de orice. Avea să le aducă sfârşitul ambilor copii, trimițându-i acolo unde trebuiau să fie de mult. Cu un plan bine gândit, îngerul decăzut avea să manevreze totul de la depărtare, fiind neutru la începutul luptei. Aşa cum Olivia prevesti, lupta avea să fie una grea, ce va lăsa în urma sa doar durere şi regret.

      Ridicându-se de pe patul cald și moale, Olivia se deplasă încet spre mica baie ce se află în partea dreaptă a camerei. Intrată, aceasta dădu drumul apei reci de la chiuvetă, spălându-și fața plânsă și palidă. Se privi în oglindă, apoi se întoarse în camera sa. Se pregăti zile întregi pentru acest moment, iar acum era gata să-l înfrunte așa cum se cuvenea pe cel care o dorea moartă. Înghițind în sec, se apropie de Harry, șoptindu-i ceva la ureche, apoi se îndreptă spre fereastra mică a camerei. Deschise geamul, dând piciorul stâng peste pervazul acestuia, apoi și pe cel drept. Se așeză în șezut pe marginea lui câteva secunde, privi sfâșiată înapoi, apoi se aruncă, o pereche imensă de aripi gri apărându-i în spate. 

      Cerul prevestea ploaie. O ploaie abundentă ce avea să lase prăpăd în urma sa. Odată cu războiul ce avea să urmeze, totul avea să fie sfârșit. Ajunsă pe câmpul de luptă, ce era pe post de poartă între cele două lumi, Olivia înaintă sigură pe ea în fața supremului. Privindu-l cu greață, aceasta rânji, provocându-i confuzie. 

               — Ha! Copilă proastă! Ai venit singură crezând că mă vei putea învinge? râse acesta, apropiindu-se de ea. 

               — Eu am prieteni! Am familia care îmi este aproape! Tu ce ai? Doar niște sclavi care te slujesc! Nu ai nimic! Ești doar un nenorocit fără scrupule și meriți să arzi în focurile în care ai fost trimis! spuse, privind în ochii bărbatului care i-a fost alături ani de zile, ce acum, întruchipa diavolul. 

            Nedormită nopți la rândul, Olivia se pregăti și învăță tot ceea ce trebuia pentru a-l învinge pe Lucifer. Cu toate că știa că sfârșitul va fi unul dureros, fata alese să lupte pentru a face dreptate. Avea să ducă acest război acolo unde dorea. Alături de Turiel, Harry și o întreagă armată de îngeri, copila lupta vitejește pentru a înfrânge răul. Un rău care a distrus tot ceea ce iubea. Zeci de corpuri sfinte se prăbușeau fără viață pe pământul rece și spălat de ploaie.

        Lupta continua, armata lui Lucifer fiind în frunte. Turiel lupta vitejește alături de cei doi copii, dar totul era în zadar. Oprindu-se brusc, în mijlocul războiului, Olivia se uită blând spre înger, îl prinsese de mână și îi zâmbi strâmb și slab. 

        — Trebuie să-ți iei oamenii și să pleci de aici! Nu putem face nimic! Totul va fi un dezastru colosal dacă nu îi vei scoate pe toți de pe câmpul de luptă! Te rog, Turiel! Ai încredere în mine! imploră aceasta, îngerul ascultând-o cu atenție. 

          Făcând în tocmai, acesta dădu ordin, toți îngerii rămași în viață, dispărând. Rămasă singură, Olivia se apropie de Harry, luându-l de braț. Îl întoarse cu fața spre ea, lipindu-și buzele crăpate de ale lui. Sărutul plin de dragoste și foc, lăsă în urma lui un mic regret. Buzele celor doi se contopeau perfect, făcând sărutul mult mai intim. Îl iubea. O iubea. Iubirea dintre cei doi era nemărginită, dar asta nu îi putea salva din mâinile agere ale diavolului. Începând să râdă la vederea celor doi, Lucifer se apropie de ei. 

           — Sunteți atât de patetici! Atât de idioți crezând că dragostea voastră va învinge răul! Dragi copii, ceea ce se întâmplă aici nu este un film sau o carte care va avea un sfârșit frumos! Aici suntem în viața reală! O viață pe care voi, prin dragostea și greșeala voastră ați compromis-o și ați distrus-o! Acum veți plăti! 

        — Odată ce voi ajunge în iad, tu nu vei mai putea intra acolo. Pământul nu-ți va mai fi gazdă, iar iadul casă! Vei putrezi în purgatoriu! amenință Olivia, scoțându-și sabia din spatele blugilor. 

       Uitându-se la ea, aceasta o înfipse în stomacul îngerului căzut, făcându-l să sufere. Raziel apăru de undeva din spatele copiilor, prinzând sabia în mâinile lui. Enervat, Lucifer luă sabia din mâinile arhanghelului, amenințându-i pe cei doi. O moarte cruntă și insuportabilă avea să urmeze. Râzând drăcește, acesta ridică sabia spre înaltul cerului, apoi o înfipse în pământ. Raziel zbură, iar pământul se cutremură. Rupându-se pe jumate, poarta către iad fu redeschisă după ani întregi. Demoni, cerberi și umbre ieșiră din groapa fără fund, începând să umble printre muritorii de rând. Micul înger își îmbrățișă  iubitul, apoi cei doi căzu în neant în groapa cuprinsă de focurile infernului.