My girlfriend is a ghost

6.mâna

Mellanie pov.

Ne-am pus măștile și apoi el mi-a luat mâna în mâna lui pentru a fi vizibilă. Chiar nu înțeleg de ce îmi bate inima așa de tare? Nu eram moartă? Nu puteam simți ceva înainte. Acum că a apărut el în peisajul meu totul e schimbat. Dar el face toate astea pentru a mă ajuta,nimic mai mult. Nu poate sta cu mine pentru toată viața . El are o viață și eu....eu o am pe a mea. Am ajuns la mall și apoi ne-am dus la un magazin de femei. Acolo o femeie mai în vârsta vine spre noi.

"Bună seara,tinere domn și domnișoară! Cu ce vă pot ajuta?" ne întreabă ea politicos. I-am zâmbit și chiar dacă aveam masca puteai vedea cum mi s-au ridicat obrajii puțin în sus.
"Da! Eu...am nevoie de niște haine negre pentru-" ea îl întrerupe repede.
"Iubita ta! Cred că avem mărimea ei!" ne spune și apoi ochii mei cad pe Jungkook când ochii lui s-au micșorat și obrajii s-au ridicat puțin.
"Hai cu mine , drăguțo!" am vrut să merg ,dar sunt trasă în pieptul lui și l-am văzut cum se uită la mine și apoi la mâinile noastre. Le ridică un pic și apoi zice.
"Nu poți merge fără mine,ai uitat?" șoptește el și apoi mergem împreună spre acea doamnă.
"Oh! Ce drăguți sunteți! Uite aici hainele" ne arată ea și Jungkook le ia . Apoi am intrat în cabina de probă
"Bine ,acum ieși afară." am spus luând mâna din a lui
"Nu! Rămân! Știi că nu mușc" spune fiind sarcastic și eu îmi dau ochii peste cap.

Jungkook pov

"Știu,dar eu sunt o femeie și tu bărbat așa că nu te poți uita,hai capito?" eu mă întorc cu spatele și cu mâinile rezemate de ușa.
"Schimbă-te ,nu avem tot timpul din lume. Și aia e spaniolă?" am spus auzind fermoarul de la rochie.
"E italiana, idiotule!" apoi aud o mică palmă și pe ea zicând "scuze,am învățat puțin limba italiană" încep să râd și apoi simt o mică bătaie pe umăr. M-am întors și am văzut-o îmbrăcată în asta.

"Cum e?" eu îi zâmbesc studiind o din cap până în picioare.
"Bun! Acum încearcă-le și pe astea și mă duc să întreb de o rochie" am lăsat-o să încerce și celelalte haine iar apoi femeia aia bate la ușă , eu o deschid puțin iar ea se uită confuză în spatele meu și eu mi-am dat seama că Mellanie nu mă mai atinge și nu o poate vedea,dar ea se apropie de mine în spatele meu , mă atinge ușor și se preface timidă.
"Sunt aici,eram in spatele lui pentru că nu am vrut sa mă vadă ceilalți" ea ne zâmbește,ne dă hainele și apoi pleacă.
"Uite! Încearcă și rochia asta și apoi mergem sa mâncăm ceva" i-am dat rochia și apoi mă întorc cu spatele ca să îi ofer intimitate.

"Um...nu e prea mult? Adică nici nu am un loc în care pot merge așa îmbrăcată și dacă aș avea nu aș putea" nu pot să-mi iau ochii de pe ea.
"Frumoasa - ROCHIA!" am spus timid și jenat de mine
"Nu ai de unde știi! Poate într-o zi o să pot să te readuc la viață!" i-am zis punându-mi mâna pe umărul ei privind amândoi în oglindă.
"Aș vrea eu...dar nu poți să readuci omul mort la viață" mă uitam în ochii ei , dar ochii îmi cad pe gâtul ei ,acolo unde era un mic tatuaj,un flutere cu o aripă ruptă. I-am dat parul la o parte cu mâna și i-am zis.
"Ai un tatuaj" îmi zâmbește și îmi zice.
"Da ,e unul mic ce înseamnă enorm pentru mine"
"De ce un flutere cu o aripă ruptă?" nu îmi puteam lua ochii de pe tatuajul ei mic.
"Pentru că e ca mine,singur, rănit. L-am făcut înainte să mor și l-am făcut ca să-mi reamintesc că sunt puternică indiferent cu cine sunt,că o pot face." acum mă uitam în ochii ei prin oglindă.
"Îmi pare rău, Mellanie. Nu meriți durerea asta"
"Poate.... în fine,sunt gata să mergem" m-am întors din nou. După ce era gata am plătit hainele și am mers să mâncăm ceva pentru că mor de foame deja. Ne țineam de mână și sincer să fiu nu mă deranjează, îmi place cum se simte...
Ne-am ales masa și eram gata să mă așez ,dar mi-am adus aminte că dacă nu stau lângă ea ,ea nu va fi vizibilă. Așa că m-am pus lângă ea.
"Puneți piciorul pe mine" ea se abținea să nu râdă.
"Ce ? De ce aș face asta?" doamne ce idioată e uneori.
"De ce? Pentru că trebuie!" ea și-l pune peste al meu și apoi vine chelnerul.
"Eu vreau vita și salata" am spus acum cu ochii pe ea.
"Aveți carne aici?" spune ea curioasă și nu mă pot abține din a zâmbi din cauza drăgălășeniei ei.
"Normal că avem, vreți?"
"Știi ceva? Vreau carne și cartofi prăjiți! Aveți?" întreabă făcând un mic bot.
"Da, domnișoara. Asta e tot?" ochii mei erau pe ea și apoi răspund.
"Și vreau cel mai bun desert cu fructe" apoi el pleacă și ea se uită către mine.
"Chiar vrei carnea aia?" îi spun și ea își mușcă buza de jos.
"Nu prea am avut șansa de a mânca ceva de când am murit, adică nu am mâncat deloc, dar acum când tu mă atingi simt nevoia de a mânca, mult" i-am zâmbit și apoi ne-am petrecut timpul împreună acolo.