My girlfriend is a ghost

3.moartea ei

După trei luni. Author pov.

Mellanie se antrena din nou și din nou ,pentru că în mai puțin de o săptămână va trebui să se prezinte împreună cu grupul ei. Acum fetele dansau pe cântecul ce urma să iasă.

Mellanie pov.

În timp ce dansam cineva ne-a întrerupt.
"Mellanie, managerul te cheamă pe acoperiș." sunt confuză ,dar mă duc chiar dacă o văd pe fata aceea că îmi rânjește. În fine,eram spre drum. Când am deschis ușa și m-am apropiat nu am văzut pe nimeni, dar după am tresărit când am auzit cum acea ușa s-a închis cu putere. Când m-am întors am văzut-o pe Ellie ce se apropie de mine nervoasă. Când a ajuns în fața mea , fața mi-a zburat într-o parte din cauza contractului palmei sale cu fața mea. Eram șocată, dar și nervoasă.

"Tu! Cum îndrăznești?!" i-am zis și ea se uita urât la mine.
"Min Mellanie! Tu ești iubita lui Jungkook!" ce? Când?! Aș vrea eu...
"Tu te auzi? Despre ce vorbești?" mă uitam la ea ,dar după simt cum mă ia de păr și îmi zice.
"Tu! Tu mi-ai furat tot ce aveam! Cariera mea, bărbatul meu! El ar fi trebuit să fie cu mine! Mi-ai furat faima , prietenii!" mă doare al naibii de tare. Mă ținea foarte tare și deja mă enervez. Am luat-o de mâna și i-am răsucit-o ajungând cu ea pe spate.
"Doar pentru că sunt mai bună decât tine asta nu înseamnă că poți să faci asta și să-mi vorbești în halul ăla! Am terminat aici!" I-am dat drumul ,dar după o văd cum apucă o sticla de bere de pe jos și o sparge în perete. După se îndreaptă spre mine amenințător. Când m-am uitat în spate mi-am dat seama cât de aproape sunt de marginea acoperișului și am început să mă panichez.
"O să plătești pentru asta! Du-te dracu , Mellanie! Mi-ai ruinat viața atunci când te-au ales! Trebuia să fiu eu!" se apropie și mai mult de mine și când am vrut să mă apropii de ea am simțit cum am alunecat și pe ea cum scapă sticla și se uita șocată spre mine.
"NUUUUU! MELLANIE!" era prea târziu. puteam să simt cum cădeam și știam că ăsta e sfârșitul meu. Am țipat până când am ajuns pe pământ. Când am ajuns pe jos și în jurul meu auzeam multe țipete.

Mi-am deschis ochii și i-am văzut pe ei ce se uitau la mine speriați și îngrijorați. M-am ridicat ușor și le-am zis.
"Um...știu că e șocant ,dar sunt bine. De ce tot țipați?! SUNT BINE!" mi-am dat seama că nu se uitau la mine ci la ceva ce era în spatele meu când m-am întors mi-am văzut corpul într-o baltă de sânge. Nu puteam spune nimic până când am simțit o mână pe umărul meu.
"Oh, scumpo! Erai așa de tânără. Acum vei fi ca noi toți"
"Ca cine? Îmi pare rău ,dar nu înțeleg!" plângeam și acea femeie mi-a arătat cu degetul ei.
"Acum nu mai ești în viața. Ești doar o fantoma ca toți ceilalți  de acolo." a arătat spre niște oameni ce nu erau foarte clari și transparenți.
"Ce..? Sunt o fantoma?"
"Oh! Scumpo? Îmi pare rău ,dar de acum încolo trebuie sa te obișnuiești cu asta" după a plecat lăsându-mă singură plângând.