My girlfriend is a ghost

20.Paris

15.02.2022.

Jungkook era în pat, plictisit și obosit. Nu avea chef azi să facă ceva . El era singurul ce nu a plecat în vacanță, toți s-au dus într-o vacanță,fiecare în ce țară a vrut,numai el nu. Nu a simițit nevoia de a pleca. Când să se pună din nou la somn primește un mesaj de la Yoongi.

- Hey!:) Ce mai faci? spune Yoongi
- Nimic, nou,doar în pat
- Mmmh,daca ai fi venit cu mine sau cu unul dintre noi ar fi fost mai bine pentru tine. Ce dracu că stai în casa aia de două luni. Nu ai vrut nici să ieși cu noi la o bere. Ești bine? Sau ești încă supărat că te-am dus la doctor?
- nu sunt supărat,doar că nu am simțit nevoia de a pleca,am bani de mă pot îngropa cu ei,pot merge și alta dată.
- ce modest mai ești și tu. În fine ,te las ca mă duc să vad turnul Eiffel
- bine bine, distrează-te și în locul meu pe acolo
- așa fac

El își închide telefonul și îl pune la încărcat și apoi se ridică cu greu din pat și se duce în baie ,iar când ajunge el se uită lung în oglindă și își dă seama că nu mai e cine era. Avea multe tatuaje ,avea piercing uri,avea și mai mulți mușchi acum că și-a descoperit un nou hobby, să facă sport. Se mai uita o singură dată și apoi iese din baie in drum să ia ceva de mâncare din bucătărie. Își ia un sandviș din frigider și când să muște își aduce aminte de ceva și apoi se uită cu ură la sandviș și apoi îl aruncă la gunoi. Când să își dea jos tricoul primește un mesaj și este o poză de la Yoongi. Când o deschide vede poza in care Yoongi zâmbea și făcea un V semn lângă Turnul Eiffel. Când vede poza un mic zâmbet îi apare pe față și când să scrie un mesaj ,ceva îi atrage atenția. De parte de Yoongi era o fată,ce zâmbea cu un băiat iar el nu își putea lua ochii de pe ea , când își dă seama se ridică alertat din pat și mărește poza ca să fie sigur că nu are vedenii așa cum îi spune toată lumea. Când îi vede zâmbetul și ochii își dă seama că ea era. Avea părul mai scurt acum,îi ajungea până la umeri și purta niște ochelari ce o făceau și mai frumoasă. Nici nu își dă seama când îi dau lacrimile și începe să zâmbească,dar apoi îl suna repede pe Yoongi.
-da?
-yoongi! Spune-mi că nu am vedenii!
-ce s-a întâmplat? Ce ești așa agitat?!
-cand ai făcut poza aia , în ea in depărtare erau doua persoane,o fată și un băiat, spune-mi că îi vezi
-normal că îi văd,dar nu e poza mea? Ar trebui să îți pese că eu arăt bine in poza, nu alții
-taci, Yoongi! Fata aia,fata aia din spatele tău e o persoana foarte importanta pentru mine
-fata aia din spate? Pai locuiește lângă hotelul in care eu stau,am văzut-o cum intră acolo ,de ce?
-yoongi! Îmi rezervi imediat primul zbor spre Paris! Nu îți mai pot spune altceva ,dar vreau doar să mă duci la ea !
-okey Okey,tinere .Nu crezi că ar trebui să știu și eu ceva?
-daca ți-aș spune nu mai crede! Te sun într-o oră !

Jungkook închide apelul și se duce sa își facă un mic bagaj iar apoi se duce la aeroport așteptând apelul lui Yoongi. Când acesta îi zice că e gata el se urcă în avion și nu putea de entuziasm și de fericire. Peste câteva ore el ajunge și iese din avion iar la aeroport îl găsește pe Yoongi ce îl aștepta cu brațele deschise și cu un mic zâmbet pe chip.
"Deci? Vrei sa mergi acum la ea?" Jungkook dă din cap cât de repede poate și apoi se urcă în mașina lui Yoongi închiriată de acolo. El în mașină își bâțâia piciorul încontinuu și Yoongi observă că are emoții și ar vrea să știe ce l-am făcut să fie atât de entuziasmat. Doar o fată? De asta era el așa?
Când au ajuns la hotel, Yoongi se dă jos împreună cu Jungkook și îl conduce la casa ei.
"Te las pe tine , dacă vrei" Jungkook dă din cap și Yoongi se îndepărtează stând lângă mașina lui. Revenind la Jungkook,el era cu ochii pe ușă și cu inima bătând de nerăbdare să o vadă, să vadă dacă este real. El bate la ușă ușor și apoi așteaptă cu capul în jos.
"Da?" când se deschide ușa el își ridică capul și o vede. Chiar era adevărat. Ea era în fața lui , frumoasă ca de obicei,dar schimbată.
"Jungkook?" spune ea șocată și apoi se ciupește singură și se uita șocată la el și Jungkook fără să zică ceva se duce în casă și se așează pe canapea iar Mellanie vine șocată.
"Tu? Cum de ești aici?" el inspectează camera și apoi se încruntă.
"Iubitul tău? Unde e?" îi zice rece și calm iar ea nu se așează și doar se uită la el,nu mai e așa cum știa,era schimbat...fizic și psihic.
"Ce cauți aici!?" spune ea evitând întrebarea lui și el se uită la ea rece.
"Asta e tot? Asta ai să mă întrebi tu pe mine? După tot ce a fost?!" spune el acum nervos și ea se uită în jos.
"Și cum de? Cum de te pot vedea și alții?! În tot acest timp am crezut că eram bolnav,ei m-au dus la psiholog. Nimeni nu m-a crezut. De ce ai plecat? Atunci când știai că aveam nevoie de tine? De ce ? Ce ți-am făcut eu ție? Eram prea bun? Nu cred că ai fi găsit alt prost care să stea cu tine știind că ești doar o fantoma singură." cuvintele lui o răneau,dar nu îndrăznea să spună ceva.
"Ai găsit acum pe altul? Huh?! Eu 3 ani nu te-am putut uita! Te visam! Te auzeam mereu! Începeam să cred că nu existai și că nici nu ai făcut-o, că totul era doar în capul meu. Nu te-ai gândit vreodată la mine? Știai că mi-ar fi fost greu fără tine și ți-am și promis că am să te salvez și că ai să fi fericită cu mine. Știi cât am suferit?! Vezi rana asta? Rana pe care o aveam în inimă era mai adâncă" spune și arată spre mâna lui tăiată și ea nu zice nimic decât lasă lacrimile să curgă.
"Nu ai ce zice? Nici eu nu aș avea. Știi?! Ar trebui să te urăsc și să îți doresc tot răul,dar nu pot. Nu pot să o fac știind că te-am iubit cândva și că mi-ai fost alături." spune el și își mută privirea pe geamul de afară iar ea își drege vocea.
"Eu...eu nu am vrut să plec,dar mi se părea prostesc că tu un om să fii cu o fată moartă. Am încercat să stau cu tine și să nu dau importanță,dar nu am putut. Vrei să știi de ce am plecat?! Pentru că primeai pe toate aplicațiile amenințări de la fanii tai cum că dacă ești cu cineva te vor omorî pe tine și pe mine ,de mine nu îmi păsa,nu aveau cum ,dar tu?... Tu erai prea special și important pentru mine. Din ziua când am ales să mi te dărui ție,cu trup și suflet,de atunci din noaptea aia...oamenii mă puteau vedea. Asta era chestia, Jungkook. Cu ajutorul atingerii tale puteam fi vizibilă,dar cu săruturile și iubirea ta , m-ai readus la viață. Când te-ai culcat,eu am pregătit tot ,am șters tot, fiecare amintire cu mine pe care tu o aveai nu mai trebuia să existe. Am luat tot ce îmi aparținea din casa aia , mirosul, sufletul,tot. Am vrut să crezi că nu am existat,nu trebuia să afli. Te-am protejat,cum am putut eu ,am făcut-o. Pentru că te iubeam și încă o fac. Am luat până și tabloul pe care mi l-ai făcut,am luat brățara ,am luat tot ce îmi aparținea. Doar ca să mă uiți. Nu am vrut vreo secundă să îți fac rău. Mereu te-am iubit. Nu am vrut să mai fiu prin preajma ta pentru că știam ca nu vei renunța așa, că am plecat și aici am ajuns. Îmi pare rău că te-am făcut să te simți iubit și apoi părăsit...dacă aș fi știut din timp că s-ar fi întâmplat toate astea atunci mai bine nu te vedeam în ziua aia. Îmi pare rău" el nu a spus nimic și când ea se uita la fața lui îi vede lacrimile curgând.
"De ce nu mi-ai zis? Puteam face ceva! Puteam să te protejez! Puteam să te fac fericită!" spune el plângând și ea se ridică de pe scaun și el face la fel.
"Îmi pare rău,chiar îmi pare ,dar aceste scuze nu vor schimba trecutul. Te înțeleg. Dacă vrei să urli , urlă, țipă,dar uită-mă! "el se apropie de ea și o ia în brațe iar ea nu mișcă și nu face nimic.
"Nu te voi uita, pentru că nu pot. Oricât aș vrea ,chiar nu pot" ea îl ia ușor în brațe și apoi pe ușă intră Yoongi șocat.
"Ce tocmai am auzit?! Jungkook! Și tu vezi fantome?" ei se despart și Jungkook se uita confuz la el.
"Cum adică și eu?" Yoongi oftează și apoi ochii îi cad pe o poza de familie din spatele fetei.
"Mama?" cei doi se întorc către cine a arătat el și Mellanie zice confuză.
"Mama? E mama mea și el e tatăl meu" Jungkook când vede poza zice uimit.
"Aia nu e mama ta ,Yoongi?" Mellanie se uita șocată la ei și apoi Yoongi începe să plângă.
"Nu are cum! Mi-au zis că e moartă! Mi-au zis că sora mea e moartă" spune și își scoate din portofel o mică poza și îi o arată fetei.
"Aia sunt eu!" spune ea și Yoongi o întreabă ușor.
"Mellanie Min? Ești sora mea! Te pot lua în brațe?" ea începe sa plângă și sare la Yoongi în brațe.
"Am crezut că nu mai am pe nimeni, amândoi au murit." Yoongi îi mângâie spatele.
"Avem aceeași mamă,dar tați diferiți. El nu e tatăl meu ,eu am alt tată și el nu e mort,doar mama,pe lângă asta mai am un frate" ea râde si apoi se uită la Jungkook.
"Va iubesc!" Jungkook o smulge pe fată din îmbrățișarea lui Yoongi și o sărută flămând, iar ea uita că mai e cineva cu ei doi în camera și îl sărută pe băiat.
"Hey! Sunt și eu aici! Și mâna jos de pe sora mea!" spune Yoongi și amândoi se despart ușor.
"Mi-a fost dor de asta" spune Jungkook respirând greu și ea râde.
"Haideți ca avem de prins un avion." spune Yoongi si ea își face bagajele și apoi a urcă în spate cu Jungkook iar el nu își putea ochii de pe ea .
"Jungkook, poți să închizi ochii?" el îi zâmbește și apoi face cum îi zice și simte ceva pe încheietura mâinii.
"Brățara noastră?" ea râde și și-o pune și ea iar amândoi își zâmbesc.
"Nu credeam că am să te mai găsesc vreodată!"
"Eu nu credeam că am să mai iubesc pe altcineva vreodată! Mereu mi-aș fi adus aminte de tine ca băiatul ce atingere făcea minuni" el îi zâmbește fericit că în sfârșit erau împreună.
"Și am să fac și mai multe pentru tine daca e nevoie" amândoi adorm îmbrățișați și Yoongi zâmbește când îi vede.
"Îmi doresc și eu să simt ce e iubirea"

•THE END•

Așa era el acum în 2022

Și dragilor, ăsta e sfârșitul. Mă bucur că va plăcut și că ați urmărit fiecare pas ,fiecare replică,fiecare emoție. Sunt foarte bucuroasă că am ajuns să termin povestea asta cu bine și cu multe aprecieri. Din nou,o să îmi fie dor de Mellanie și Jungkook,dar sunt foarte entuziasmată pentru Only mine ,aceea poveste va fi o poveste cu care chiar voi fi mândră și pot să zic că în aceea poveste ne vom distra toți ,vom plânge,vom râde,vom trece prin multe emoții. Săptămână asta sigur voi posta un episod din Only mine. Cam atât. Va mulțumesc încă o dată! :)