My girlfriend is a ghost

18."Dovedește"

Mellanie pov.

A trecut o săptămână de când suntem aici .Eram afară,pe scările de piatră . Mă holbam la copacii ce nu îți dădeau voie să vezi nimic altceva decât verde,verde peste tot . Stăteam și mă gândeam la el,la mine ,la noi. Exista vreun noi măcar? El ține mult la mine. Se vede chestia asta. Și eu țin la el, îl iubesc,dar nu putem fi împreună. Mai mult îl amăgesc. Dacă nu ar fi fost diferența de viață între noi poate ne-aș fi dat o șansă. Cum să te îndrăgostești de o fantomă? Nu vreau să îi fac rău. Chiar azi am văzut pe internet de pe telefonul lui niște fani ce ziceau
"dacă Jungkook are iubită atunci ori o omorâm pe ea ori pe el. Dacă nu e al meu atunci nu e al nimănui!"
"Așa e! Ori e al nostru ori nu îi va aparține altcuiva!"

Erau tot felul de chestii de genul,cum se gândeau unii să îi facă rău lui și nu mie. Dacă s-a ajuns la asta atunci e chiar grav. Îi cred în stare. Mai ales atunci cu Jimin când a vrut cineva să îl împuște așa că Jin s-a îmbrăcat la fel ca el ca să tragă în el și nu în Jimin. Știu că Jungkook s-ar apăra. Dar dacă îl prind când nu e atent? Imi e teamă pentru el. Mă uitam în gol,dar după îl aud cum mă strigă.
"Mellanie? Unde ești?" nu mă întorc și strig.
"Afară!" când am zis asta nu l-am mai auzit și apoi simt niște mâini ce îmi acoperă ochii.
"Ghici cine e?" spune cu vocea mai groasă și nu pot să nu zâmbesc.
"Mmmmh.... Justin seagull?" când zic asta el începe să râdă și se pune jos lângă mine.
"Pot fi și Bieber pentru tine!" eu îmi pun capul rezemat de umărul lui și râd ușor.
"Nu am nevoie de nimeni altcineva,doar de tine" el nu zice nimic și apoi îmi ridic un pic capul să văd ce este și îl văd tot roșu.
"Te-ai rușinat?" zic încercând să îl tachinez și el își închide ochii și se smiorcăie.
"Vă place să faceți mișto de mine la toți!" eu mă ridic și apoi mă aplec să îi sărut fruntea.
"Pentru că te iubim! Hai înăuntru" se ridică și el imediat și apoi intrăm împreună în casă.
"Vrei să facem ceva de mâncare? Că îmi e foame și apoi vreau să pictăm ceva" spune Jungkook și eu mă îndrept spre mica bucătărie.
"Mâncare da,pictat nu." el vine repede după mine și se pune pe un scaun.
"Hai ,mă! Vreau să pictez ceva frumos!" eu nu mă uitam la el că altfel știam că o să mă las bătută așa că ma uitam de niște ingrediente.
"Eu nu știu să pictez, Jungkook. Dacă mă pui sa fac ceva,tot ce știu este doar un soare și un copac,și ăia strâmbi." spun râzând și îl văd cum se rezeamă de blatul din bucătărie uitandu-se la mine atent
"Te învăț eu! Doar te rog!" mă întorc către el și ma uit în ochii lui.
"Nu fă fața aia! Nu! Jungkook! Nu! BINE! " spune oftând și el se apropie de mine zâmbind.
"Știam că am să obțin ceea ce vreau! Mereu o fac!" spune și mă ia de talie lipindu-mi corpul meu de al lui.
"Pai...pe mine nu m-ai obținut! Și nici nu o să o faci!" îi spun rânjind și el își ridică o sprânceană.
"Pariu? " spune serios și eu înghit în sec iar apoi îl împing și iau niște legume iar apoi i le pun în brațe.
"Spălate le vreau!" el râde și apoi când m-am întors spre cuptor tresar și mă uit la el șocată și pe el îl văd rânjind.
"Tocmai mi-ai dat o palmă la fund?" spun și îmi frec locul lovit iar el spală legumele.
"Ce voiai să fac? Arăta prea bine ca să nu o fac." eu îmi simt cum sângele îmi fierbe și simt cum obrajii îmi sunt deja roșii și mă uit la ceea eram îmbrăcată.
"Dar am doar niște colanți și un tricou peste fund!" îi spun și trag de tricou și mai jos iar el oprește apa și își scutură mâinile.
"Exact! Nu contează cu ce ești îmbrăcată că mie tot îmi place de tine. În plus ești iubita mea!" îmi apare un zâmbet larg pe față și apoi mă întorc la treaba mea fără să îi dau importanță.
Când am pregătit puiul am vrut să îl bag la cuptor și apoi mă întorc să văd unde e Jungkook și îl văd ascuns după canapea.
"Ce naiba cauți acolo?" el se ascunde și mai mult și zice aproape țipând.
"Dacă explodează? E cumva cuptor cu microunde?" eu mă opresc când îmi dau seama că asta e frica lui.
"Nu. Stai calm. E un cuptor simplu și nu explodează! Și eu care voiam să te rog pe tine să îl pui" el își drege vocea și se ridică stând de parcă nu i-ar fi frică.
"Păi...um...pot! Pot! Nu îmi e frică! Sunt bărbat!" se apropie de mine ,dar ochii îmi cad pe picioarele lui ce tremurau așa că îmi dau mănușile jos și mă apropii de el și îmi pun mâna pe obrazul lui.
"Hey... gata! E ok! Mă descurc! Dacă ți-e frică poți sta jos și nu am să râd" îl se uită în jos jenat.
"Dar vreau sa ajut ,doar că..." eu râd ușor și apoi îi sărut obrazul.
"Ocupă-te de legume și mă ocup eu de pui. Okey?" el oftează și apoi se îndreaptă către tigaie și pune legumele să prăjească și eu mă îndrept către cuptor și pun puiul în tavă cu tot ce trebuie și apoi îl setez la ora obișnuită. Jungkook se descurca cu legumele și apoi îl văd cum pune și muzică pe fundal ca să ne simțim bine. E prea frumos să fie real.
"Would you still love me the same?" spunem amândoi fredonând melodia Locked away
Acum dansam pe melodie în timp ce așteptam să se facă puiul din cuptor. Pentru că el era mai înalt eu m-am urcat pe canapea și dansam amândoi ca nebunii. Când să mai dea altă melodie s-a auzit cuptorul. M-am dat jos și m-am dus acolo să văd dacă e gata. Dap,e gata . L-am luat și l-am pus pe masă și am pregătit două farfurii în care am pus legumele și puiul.
"Jungkook! E gata puiul!" când a auzit a venit în fugă și a mărit ochii când a văzut ce era pe masă.
"Sunt în rai?" apoi se uită la mine și zice.
"Adică cu tine mereu sunt în rai" eu îmi rotesc ochii și el râde.
"Ce replici siropoase." ne-am așezat și am mâncat și apoi ne-am dus să ne uitam la un film pe canapea.
"Mellanie,eu nu am crezut că o să mă îndrăgostesc vreodată de tine. Prima oară credeam că sunt nebun,că totul e un vis . Că nu se poate să vezi fantome, să le atingi, să le auzi...să le iubești. Nu știu ce m-a apucat acum,dar vreau să știi tot ce simt. M-am jurat că o să găsesc aceea cale prin care voi putea să te readuc la viață" spune și mă pune în poala lui.
"Te iubesc, Mellanie! Chiar foarte mult!" eu îmi duc mâna spre obrazul lui și mă apropii.
"Te iubesc! Ești cel mai bun om din viața mea ,ei bine și singurul!" el nu zice nimic ci doar mă ia de talie și mă apropie de el.
"Ma iubești? Dovedește!" când aud asta îmi lipesc buzele de ale lui ,iar acel sărut dulce  devine mai feroce și limbile noastre dansau legate.

•••18+•••

Mă împinge un pic în spate și apoi mă ia de talia și simt cum se ridică în sus cu mine în brațe. Îl văd după cum urcă scările și se uită în ochii mei iar eu îi mângâi obrazul. Când închide ușa de la dormitor mă pune jos iar apoi se apropie ușor de mine. Și când ajunge în fața mea îmi cuprinde fața în mâinile lui mari. Avea cea mai dulce și calmă privire de până acum. Îi simt buzele pe ale mele și apoi mă așează ușor în pat,pe cearceaful de avea mirosul lui. Printr-o mișcare scurta îmi dă jos tricoul și apoi bustiera și un rânjet îi apare pe față. Se apleacă spre pieptul meu și îmi presară săruturi peste tot. Se mișca lent, oferind câte puțin câte puțin. Cu mișcări lente îmi dă jos și pantalonii împreună cu lenjeria mea iar apoi se ridică în genunchi și își dă jos singura piesa vestimentara pe care o avea pe el. Niște pantaloni negri, rămânând dezbrăcat în fața mea. Când se așează pe mine îl simt umflat și tare iar el începe să îmi sărute umărul, obrazul, gâtul și buzele. Era prea blând,tandru. Locul meu sensibil deja pulsa și eram gata să al am în mine. El își duce încet mâna acolo mângâindu-mi pielea și apoi când degetele lui ajung la umezeala dintre picioarele mele spune tandru.
"Vreau să te fac a mea, pentru totdeauna" îmi șoptește și apoi mă sărută lung.
"Fă-o!" îi spun respirând greu și el se îndepărtează ușor.
"Ești sigură?" mă întreabă și eu dau din cap ușor iar el se pune între picioarele mele.
"Ai un...?" el se îndepărtează și se uită confuz,dar după își mărește ochii și își ia geaca de lângă pat și caută.
"Spune-mi că am! Haide!" zice el frustrat și eu îl iau de mână și îl trag pe mine.
"E în regula." el îmi sărută capul și zice.
"Promit să am grijă" se apleacă în jos și cu o mână se pregătește de intrarea,dar nu distruge contactul vizual. În camera era întuneric,dar cu ajutorul geamurilor și lunii ce se holba la noi puteam vedea prin cameră. Cu o mișcare bruscă intră în mine și simțeam cum mai aveam un pic și mă rupeam. El nu se mișcă ci doar se uită în ochii mei încruntat văzând că mă doare și apoi se uită în jos.
"Sunt primul tău băiat?" zice îngrijorat și totodată fericit ,eu mi-am închis ochii încercând să alung durerea.
"Da. Oh! " spun fără să vrea și apoi îmi deschid ochii și îl văd cum rânjește.
"O să o iau încet pentru început." spune și se mișcă ușor iar eu mă abțineam să nu plâng ,dar durerea dispare ușor ușor și puteam simți un val de plăcere ce îmi trecea prin tot corpul.
"Ești perfectă pentru mine" spune și amândoi respirăm greu. Vorbele astea mă făceau să vreau și mai mult.
"Mellanie!" geme el cu maxilarul încleștat și eu mă prind de gâtul lui iar el îmi prinde în mână un sân ce mi-l frământă ușor. Mișcările lui erau un pic mai tari și rapide. Mă abțineam să nu țip de plăcere. El observă și se uita în jos la mine.
"Poți să o faci! Aici nu ne-a aude nimeni! " spunea cu o pauza mică între cuvinte și eu îl ascult . Picioarele mele încep să tremure și îl simt cum se înfige puternic în mine.
"Jungkook..." șoptesc eu.
"Te iubesc" îmi zice și îmi dă părul ce era pe fața mea la o parte zâmbind.
"Te iubesc" spun și îmi dau drumul iar el iese și face la fel . Cu o mișcare lentă se pune lângă mine și ia cea mai groasă pătură și ne învelește. Eu mă uitam la luna și apoi la Jungkook ce adormise pe pieptul meu ca un bebeluș. El e soarele meu,dar eu nu pot fi luna lui.