Capitolul 1
După 3 ani
Au trecut trei ani...Acum când spun asta parcă sună atât de mult timp, dar ne întâmplându-se prea multe. Nu pot spune că am uitat definitiv trecutul dar am putut trece peste el, iar în acești trei ani viața mea a devenit mai bună din toate punctele de vedere. Am terminat liceul cu o notă bună, zic eu. Am aplicat la UAL(university of the arts london) și am intrat la facultatea LCF(london collage of fashion). Tata și-a continuat afacerile de aici și este foarte bucuruos că măcar unul din copii lui a intrat la o facultate. Nu că nimeni nu l-a acceptat pe Niall, numai că a vrut să fie independent. Încă îmi amintesc certurile din casă când a aflat tata că Niall nu a aplicat la nici o universitate.
Prieteni? Nu am vrut să-mi fac alții, convorbirile de pe skype cu Miruna îmi ajungeau, așa că vroiam doar să mă axez pe învățat având în vedere că clasa a XI-a aici a fost destul de grea mai ales că eu am lipsit cam jumate din ea înainte, mi-a fost greu să țin pasul, dar după cum vedeți am reușit.
Alex? Încerc să-l uit în fiecare zi dar mereu îmi aduc aminte de el. Am aflat de la Miruna că fix după plecarea mea a plecat din postul de director și a plecat și din oraș. Nu am vrut să intru în detalii chiar dacă Miruna tot îmi spunea de el când vorbeam eu ocoleam subiectul. Îl ocoleam pentru a nu-mi dori să mă întorc.
Acum mă aflu în avion către Chicago. Se pare că tot aici mă întorc. Universitatea mea are în programă și practică, astfel poți alege să faci practică acolo ori într-o firmă cu același domeniu. Am ales a doua variantă pentru a mai ieși din aceea societate. Se știe că britanicii sunt politicoși, dar sunt prea de tot când îi cunoști. Am ales o casă de modă din Chicago pentru că deja cunosc orașul astfel nu o să îmi ia mult
ca să mă acomodez.
- Pasagerii sunt rugați să se pregătească de aterizare, mulțumim că ați ales Ethiopian Airlines!
Era și timpul să ajungem dupa 2 escale și o oră întârziere însfârșit. Avionul aterizează și toți pasagerii coboară din el. Am uitat să spun că din cauza unor probleme tata și Nial au rămas în Londra, niște afaceri neterminate.
După ce îmi iau bagajul ies și chem un taxi. Ajunge după aproximativ o oră la destinație, îl plătesc și mă ajută să iau bagajul din borbagaj și intru în casă. Deschid ușa încet, parcă fiindu-mi frică ca după ea să nu se afle vreun monstru așa cum credeam când eram mică și pășesc ușor înăuntru, închizând ușa în urma mea. Apăs pe întrerupător și livingul este luminat ușor de patru becuri. Zâmbesc și îmi duc capul într-o parte, amintindu-mi de copilăria mea. Ce vremuri și mama.... Hanna nu plânge iar, ea este acolo sus și te păzește așa cum a făcut-o și până acum. E adevărat. Îmi iau bagajul și urc sus, acolo unde se afla camera mea. Apăs pe clanță și intru în încăpere. Totul era la fel, doar puțin praf era care s-a depus decând nu a mai venit menajera.
Altă lume ar fi vândut casa și nu i-ar mai fi păsat, dar noi chiar dacă ne-am mutat am avut în continuare grijă de ea, venind la câte o săptămână o femeie care făcea curățenie. Îmi așez trolerul lângă pat și îmi scot pijamalele. Deja fiind seară, iar eu mâne trebuia să mă trezesc de dimineață, m-am hotărât să dorm. Mă așez în pat după ce mi-am făcut un duș și în câteva momente am pus pleoapă pe pleoapă scufudându-mă în lumea viselor.
***(Dimineață)
Razele soarelui mă trezesc la fel ca în fiecare dimineață astfel dându-mă jos din pat. Îmi iau în picioare papuceii pufoși și cobor jos. Intru în bucătărie și încep să cotrobăi prin dulapuri după vreun pachet de cafea. Găsesc în cele din urmă și mi-o fac. Mă așez la masă, iau câteva guri din ea dar privirea mi se ațintise pe ceas. Oh nu cred, deja era nouă dimineața. Asta îmi mai lipsea să întârzii din prima zii. Încep să alerg prin casă în timp ce îmi căutam cu ce să mă îmbrac. Până la urmă arunc pe mine din viteză o cămașă albă, o fustă neagră până deasupra genunchiului, botinele negre și la mână niște brățări și un ceas. Îmi pieptăn părul neavând timp să-i fac ceva și ies pe ușă după ce îmi iau geanta. Iau un taxi care tocmai se afla pe stradă și îi spun adresa ca în 15 minute fiind acolo. Da se pare că era mai aproape decât mă așteptam. Ies din taxi și privesc clădirea din fața mea. Cred că avea cel puțin 15 etaje. Deasupra intrării era scris mare cu litere de culoare albă -WILLIAMS HOUSE-. Hanna ești în întârziere și tu analizezi clădirea!! Dar...numele..Hanna intră odată! Oftez și intru înăuntru. Scot din geantă foaia de la universitate și mă îndrept spre recepția firmei.
- Bună ziua sunt Hanna James și sunt pentru programul de practică a universitații UAL!
- Bună ziua, vă așteptam. Colegele dumneavoastră au ieșit acum zece minute dar domnul Williams vă poate primi acum ca să vă semneze foaia. La etajul 15 prima ușa din față, spune politicos.
- Mulțumesc!
- Noi vă mulțumim că ați ales casa noastră de modă.
Vai câtă politețe. Ah, mă îndrept către lift și ușile se deschid după ce îl chem. Urc și constat că este gol. Apăs pe tasta etajului și aștept să urce. Ușile se deschid și pășesc în încapere. Văd mai multe uși dea lungul holului, dar pe cea din fața mea scria -Biroul Directorului-, clar asta trebuia să fie. Bat la ușă, auzind după ea un intră și pășesc temător înăuntru. Merg către biroul directorului cu ochii în foaie și mă hotărăsc să spun ceva.
- Bună ziua, îmi pare rău că vă deranjez dar îmi trebuie semnătura dumneavoastră pe această hârtie, zic tot cu privirea în jos și îi întind foaia.
- Universitatea de Arte din Londra, nu? spune și aud sunetul de pix pe foaie.
- Da, șoptesc eu și încerc să îmi alung un gând din minte. Văd cum foaia îmi este întinsă înapoi și îmi ridic privirea ca să o iau dar înțepenesc când văd cu cine stăteam de vorbă.
- Hanna?! spune și persoana din fața mea. Louis.
- Bună Louis, spun încercând să zâmbesc dar pe cine mint eram uimită de prezența lui acolo.
- Dar cum? Adică când te-ai întors? zice și se ridică venind către mine.
- Păi ieri și m-am întors din cauza facultații.
- Doamne nici nu știi cât mă bucur să te văd, spune și mă ia în brațe. Sunt surprinsă de reacția lui având în vedere că înainte nici nu prea știa că exist, dar îl îmbrățișez și eu la rândul meu.
- Louis, am terminat dosarele alea acum trebuie să ne acupăm de..aa ups am întrerupt ceva, zice o voce din spatele meu. Mă retrag un pas în spate și mă întorc ușor către persoana care tocmai intrase, dar mai bine nu fâceam asta. Deasta îmi era frică, asta vroiam să ocolesc dar...Alex.
- Hanna?! aud aceași persoană că spune. Înghit în sec oprindu-mi într-un fel lacrimile care vroiau să apară și îmi găsesc curajul să răspund.
- Alex, zic mai mult șoptit și mă întorc către Louis. Îmi poți da programul? îl întreb încruntată.
- Îl spunem mâine dimineață la zece, zice Louis încet.
- Ok, atunci eu plec ne vedem mâine. La revedere! spun și mă întorc către ușă. Pășesc către ea, trecând pe lângă Alex care doar privea într-un punct fix de pe podea și ies din birou. Răsuflu rășurată și alerg către liftul care tocmai se închidea.
