Capitolul 15
După multe ore de zbor ajusesem în sfârșit în Chicago. Tot zborul ori ne-am uitat la câteva filme ori am dormit buștean, trezindu-mă Alex când ajunsesem.
Expir lung și i-au lanuțul începând să mă joc cu el. Mă opresc și îl privesc mai atent. Era în formă de cerc, ca pe spatele lui să fie gravate numele părințiilor lui. Era și normal atâta timp căt acesta era cadoul mamei lui. Încă nu îmi vine să cred că mi-l dăduse mie. Nu eram sigură eu dacă relația asta v-a duce undeva. Așa cum am citit undeva pe un site * Căsătoria este doar o zi fericită* , dar restul...
Tresar când mâna lui mi-o atinge ușor pe a mea și mă anunță că ajunsesem. Îmi adun lucrurile, adică căștile și telefonul, trântindu-le în geantă și ies din mașină. Văd cum doi oameni ies din casă și i-au bagajele din portbagaj.
- Haide.
Îl apuc de mână și mă trage către intrare dau să intru, dar sunt imediat ridicată de pe pământ.
- Ce faci? îl întreb chicotind.
- Păstrez tradiția.
Intrăm în casă și după ce trecem de prag mă lasă jos. Urc scările după ce îmi spune că sus este dormitorul și intru în cameră fiind singură cu ușă neagră așa cum a specificat.
Toată mobila era din pal negru, pff oare cine o fi ales mobila asta. Alex. Îmi dau ochii peste cap și mă îndrept către geamantan. Îl deschid și caut printre haine perechea de pijamale. Chiar dacă era 11 dimineața somnul meu era dărâmat cu totul. Înghit în sec și după ce le găsesc dau să intru baie, dar aud vocea lui Alex din pragul ușii.
- Vrei să dormi? dau ușor din cap și mă întorc cu faţa către el. Ok, atunci eu mă duc o fugă până la firmă, se apropie de mine.
- Nu se descurcă Louis?
- Ba da, dar trebuie să i-au niște acte su să rezolv ceva cu el. Nu te superi că plec, nu? îmi i-a faţa în mâini și dau negativ din cap. Ne vedem după ce te trezești.
Mă sărută lung pe frunte, îmi zâmbește și pleacă. Oftez și intru în baie ca să mă schimb. Ies din ea în pijamale și mă trântesc direct în pat care era super moale, astfel adormind imediat.
***
Cobor scările și-mi mai verific ceasul de pe telefon încă de vreo 10 ori. Era 10 pm. și încă nu se întorsese. "Ne vedem după ce te trezești." Ai cam întârziat cu muult. Pufăi enervată și intru ca un vulcan în bucutărie. Mă așez pe scaun și după câteva momente văd o doamnă nu prea tânără, dar nici bătrână pe partea cealaltă a mesei.
- Vă pot ajuta cu ceva? mă întreabă zâmbind larg.
Dau negativ din cap și mă îcrunt, iar gândindu-mă unde ar putea fii Alex.
- Îmi pare rău că vă deranjez, dar nu mă așetptam să veniți aici. Deobicei toți musafiri, chiar și domnul Williams stau ori în living ori în sala de mese.
- Cum ziceai că te cheamă?
- Grace, doamnă. Ca pe mama domnului Williams așa vă v-a fii mai ușor să rețineți.
- Ok. Unu nu-mi mai vorbii la pertu, eu ar trebuii cea care să-ți vorbească așa și doi nici eu nu am cea mai mică idee ce caut aici, zic și o aud chicotind. Îmi poți pregătii o ceafea, te rog?
- Ăă cred că mai bun este un ceai la ora asta, zice și dau ușor din cap acceptând ideea ei.
Mă ridic de pe scaun și dau să ies din bucătărie, dar mă opresc î pragul ușii. Dacă poate știe unde ar putea fii Alex. Mă întorc către ea.
