Capitolul 18
Închid televizorul și încep să-mi găsesc o poziție bună în care aș putea să dorm și eu. Pff cred că am stat în toate pozițiile și tot nu o găseam pe cea perfectă. Mârâi nervoasă și dau pătura de pe mine ridicându-mă în fund.
Mă ridic în picioare și ies din cameră, dar deodată aud o melodie cântând. Cineva cânta la pian.. Mă uit către holul opus a scărilor și observ o ușă ușor între-deschisă. Închit în sec și îmi duc mâinile la piept, pășind încet către acea cameră. Sunetul provocat de pian se auzea din ce în ce mai tare, dar cu toate astea piesa era tristă. Mult prea tristră. Ajung în dreptul ușii și o împing ușor cu mâna văzând ușor ușor..o parte din cameră, pianul...și Alex. Expir lung și intru în cameră încet, încercând să nu fac niciun zgomot. Cânta așa frumos chiar dacă piesa era tristă, mâinile lui apăsând acele clape părea cel mai frumos vis. Mă îndrept cu pași mărunți către pian, ating ușor coada acestuia, sprijinindu-mă cu mâinile de ea și un fior îmi străbate șina spinării când își ridică privirea către mine.
Privirea lui era tristă asta făcându-mă să mă cutremur. Simt două cute cum mi se foarmează între sprâncene când se oprește brusc din cântat. Înghit în sec și după ceva timp în care doar ne priveam, rup liniștea dintre noi.
- Cânți așa frumos, zic încet și ating clapele pianului încet. Nu știam că știi să cânți, ridic privirea de pe clape și îl privesc.
- Vin aici numai când vreau să mă gândesc, murmură și se ridică de pe scaun întorcându-se cu spatele la mine și privind priveliștea de afară. Așa că nu prea multă lume știe de acestă pasiune.
- De ce?
- Pentru că așa am vrut, zice răspicat.
Dau să spun ceva, dar lipesc buzele imediat într-o linie dreaptă. Era nervos. Mai bine coboram jos să îmi i-au un pahar cu apă așa cum aveam și intenția, decât să vin aici și să îl fac nervos.. Pământul către Hanna!! Tu ar trebuii să fii cea nervoasă! Urlă orgoliul în mine. Scutur din cap și mă întorc pe vârfuri ieșind din cameră și lăsându-l acolo. Așa cum m-a lăsat și el să mă gândesc așa trebuia și eu. Intru direct în cameră ne-mai coborând ca să-mi i-au acel pahar cu apă și mă bag direct sub pătură, adormind într-un final.
*
Deschid ochii și observ cum toată camera era luminată deja de razele soarelui. Îmi frec ochii și dau pătrua la oparte, ridicându-mă din pat. Fac ochii mari și intru în baie spălându-mă pe ei. Ies după câteva minute când îmi dau seama că de tot ce aveam nevoie erau în camera celaltă. Ies din baie luându-mi hainele de aseară și telefonul în mână și ies din cameră închizând ușa. Intru în cameră și aud sunetul dușului. Se pare că încă nu plecase la firmă. Las hainele pe pat și i-au un trening din dulap și un maiou. O alergare prin parc mi-ar prinde bine. Închid dulapul repede când aud că apa nu se mai auzea și ies din cameră întrând în celaltă.
După ce m-am schimbat de pijamale și mi-am pus trening-ul gri, legând hanoracul de talie ies din cameră. Cobor scările repede și intru cu viteză în bucătărie. O salut pe Grace și deschid frigiderul luând o sticlă de apă. Ies din bucătărie și mă încalț repede cu adidașii, ieșind din casă.
Închid ochii și i-au o gură mare de aer. Expir și îm cotinui drumul către poartă în timp ce deschid sticla și i-au o gură din ea, dar când îmi ridic capul privirea îmi este blocată pe balconul camerei noastre unde îl văd pe Alex doar cu o perechea de pantaloni și fumând. Iar fumează.. Închid sticla și observ cum își întoarce capul fix în direcția mea. Perfect acum a observat cum te holbai la el! Pufăi, dar ridic mâna și îi fac din mână. Primesc înapoi doar un dat din cap politicos după trăgând alt fum din țigara aia nenorocită. Îmi dau ochii peste cap și alerg către poartă ieșind din curte.
***
După un timp bun în care am alergat în parc ajung acasă. Salut oamenii care făceau curat în grădină și intru în casă.
- Am venit! strig știind că Grace este undeva pe aici.
- Sunt sus! aud vocea lui Grace de la etaj.
Dau să urc scările, dar telefonul fix care începuse să sune mă întrerupe. Mă întorc și apuc telefonul de pe măsuță.
- Alo! spun și aștept un răspuns.
- Hanna? aud vocea tremurată a doamnei Williams.
- Doamnă Williams! exclam surprinsă.
- Hanna te rog frumos să mi-l dai urgent pe Alexander la telefon.
- Vi l-aș da, dar este plecat la firmă. De ce nu-l sunați pe telefonul lui?
- Am încercat, dar nu îmi răspunde. Îi spui te rog frumos să mă sune urgent când ajunge acasă.
- Da, stați liniștită. Dar ce s-a întâmplat?
- O să aflii de la el, dar până când se întoarce vreau ca bagajele voastre să fie gata. Deja am aranjat și mâine veniți aici în Los Angeles. O zi bună!
- Ok, la revedere! zic confuză și pun telefonul înapoi.
Mă întorc încet către scări și o văd pe Grace cum mă privea și ea l-a fel de confuză.
- Ce s-a întâmplat?
- Se pare că plecăm în L.A.
Îmi scutur capul și apuc, iar telefonul sunându-l pe Alex. Aștep câteva secunde și aud vocea lui.
- Alo?
- Alex..
- Hanna! exlamă. S-a întâmplat ceva?
- Poți veni urgent acasă?
- Da, dar ce e?!
- Doar vino.
- Ok, acum plec.
Las telefonul jos pe masă și mă îndrept cu pași mărunți către Grace.
- Am o presimțire rea.
- Stai liniștită draga mea, nu are ce să se întâmple rău. Vrei să-ți fac un ceai? mă întrabă blând și dau doar ușor din cap.
***
Oftez și îmi las corpul să cadă pe lângă perede, până când fundul meu ia contact ușor cu podeaua. Stau de vreo 15 minute în fața biroului și tot ce aud este...pff nimic! Nu aud nimic. A vorbit cred că mai puțin de un minut cu doamna Williams la telefon și după liniște...O mare, mare liniște.
Nu aveam curaj să intru. Deobicei din câte știam nu prea avea o realație așa bună cu părinții lui, iar că îl suna mama lui era un WOW mare, dar motivul pentru care la sunat..
- Hanna! aud vocea lui de după ușă.
Mă ridic buimacă de pe jos și intru în birou găsindul cu fața către geam. Închid ușa și se întoarce ușor cu fața către mine.
- Mâine plecăm în L.A. , tata a murit, zice repede și rămân șocată.
Nicio expresie, niciun râs, nicio tristețe, nimic nu se vedea pe fața lui, în ochii lui. A spus-o cu o așa ușurință în glas de parcă...imposibil nu avea cum să nu-l iubească. Orice iar fii făcut în viață era tatăl lui. Înghit în sec și numai pun nicio întrebare ieșind repede din birou. Închid ușa și văd cum Grace mă privea din pragul bucătăriei.
- A murit domnul Williams, zic încet către ea.
""""""""""*Necorectat*""""""""""
