Capitolul 11
Ziua cea mare. Mare pentru alții dar sigur, nu pentru mine. Mesajul primit azi dimineață mi-a făcut ziua oribilă. Numai că știu că din cauza mea au plecat înapoi, îmi venea să anulez totul și să plec după ei...
Oftez lung și recitesc din nou și din nou mesajul primit de la Niall.
"Am auzit veștile și dacă tu ești fericită îţi doresc tot binele din lume, dar eu și cu tata o să plecăm în Londra fix cu primul zbor de azi. Nu lua vina asupra ta. Nu ai nicio vină și el știe asta. Numai că în anii ăștia doi i-a plăcut să deţină controlul asupra ta și acum l-a pierdut și nu poate accepta asta. Oricum casă de piatră și zi lui Alex că e norocos."
Îmi dau o mână prin păr și privesc tristă rochia din faţa mea. Peste o oră jumate trebuia să fiu gata, iar eu nici măcar nu mă schimbasem de pijamale. Poate ar trebui să-l ascult pe Niall, dar tata știu că nu o să mă ierte niciodată.
- Ești gata?
Mă în crunt și mă uit către ușă. Miruna tocmai intrase pe ea ca o furtună. Pufăi și mă trântesc în pat lângă rochie.
- De ce nu te-ai schimbat? zice confuză.
- Miruna..
- Ce e? Ce s-a întâmplat?
Nu zic nimic și îi întind telefonul că să citească mesajul. Îmi trântesc mâna pe lângă corp și aștept să termine de citit.
- Nu cred.., începe să spună dar o întrerup.
- Poate nu ar trebui să fac asta..
- Nici gând. Hanna te cunosc ori cat ai vrea tu să fii indiferentă după cele întâmplate, îl iubești. Tot timpul ai făcut-o.
- Și cu familia mea ce rămâne? Mi-a promis că vine și acum..
- Hei uite, zică și se așează lângă mine. Nu te gândi la familia ta, nici la Alex, nici la nunta care urmează. Gândește-te la ce o să-ţi facă ţie bine.
Închid ochii și încerc să îmi adun gândurile. Atâta timp după ce am plecat am regretat și mereu am vrut să mă întorc, iar acum când am făcut-o vreau în Londra. Ce e cu mine!...Știu că tata e dezamăgit de mine, iar Alex deja se pregătește. Dacă aș pleca acum l-aș câștiga pe tata, dar l-aș pierde din nou pe Alex.
- O să fac asta! zic hotărâtă și mă ridic de pe pat privind-o pe Miruna care era confuză. Nu-l pot lăsa iar pe Alex. Am regretat o grămadă ultima dată, iar de data asta nu o să mai greșesc iar.
- Știam eu că o să iei decizia cea bună, spune zâmbind larg către mine. Și acum haide să te schimbi mai e puțin.
***
Cobor din mașină cu ajutorul Mirunei. Pentru că tata nu era am hotărât că Miruna să mă însoțească. Trag o gura mare de aer în piept și înaintez pe covorul roșu. Rochia îmi stătea superb, iar buchetul era minunat. Am optat să îmi las parul scurt și blond liber și cu câteva flori în el, nemai având voal. Eram simplă dar asta eram eu. Zâmbesc și intrăm în încăpere unde toată lumea ne aștepta. Las privirea în jos și simt cum obrajii încep să se încălzească. Ah eram super emoționată, iar asta, că toată lumea era cu privirea către mine nu mă ajuta să mă mai liniștesc.
Urc cele două scări mici și zâmbesc privind cum mâinile noastre se împletesc perfect. Îmi ridic privirea către Alex și simt cum toate emoțiile se transformă în fericire.
- Ești superbă, îmi șoptește la ureche și îmi sărută ușor tâmpla.
Ne oprindu-ne din zâmbind, ne întoarcem către persoană care ne vă oficializa nunta.
