După 5 ani:
- Mamii, mamii!! aud o voce subțire de jos.
- Mami e aici sus gogoșico, strig și las clapa laptop-ului mai în jos privind atent ușa și așteptând din moment în moment să intre ca o furtună pe ușă.
- Nu-mi mai spuni așa, o aud mormăind înainte să intre în birou.
- Ok, ok, nu o să-ți mai spun așa, gogoșico.
- Mamii, spune răspicat și pune bot.
- Gata încetez, zic și ridic mâinile sus în semn de predare. Ce s-a întâmplat?
- Tatii tocmai a sunat și mi-a spus că o să mă viziteze diseară, spune entuziasmată.
- Aha, spun încet și înghit în sec. Trebuia să mă anunțe pe mine înainte, nu pe ea și știa asta destul de bine.
Pufăi, dar zâmbesc pentru a o face pe Kath să creadă că totul este în regulă.
- De ce nu te duci tu jos până termin eu aici treburile și după îți fac niște clătite așa cum îți plac ție?
- Yee, exclamă și iese din birou țopăind după ce îmi face cu mâna.
O privesc zâmbind larg. Este singurul lucru care mi se întâmplase bun în ultimii ani. Nu îmi pot imagina viața fără râsetul ei, fără nebuniile ei. Eram legate una de alta, pleca una undeva neapărat trebuia și cealaltă, exceptând timpul pe care îl petrece cu tatăl ei. Scutur din cap, nu trebuie să îmi aduc aminte de asta acum.
Îmi dau o mână prin păr, recitesc textul afișat pe leptop și trimit e-mail-ul la care lucram de ceva vreme. După închid, lăsând ochelarii la o parte. Mă ridic de pe scaun și ies din încăpere închizând ușa ușor și coborând jos. Zâmbesc când o găsesc pe Kath jucându-se cu mașinile. Chicotesc..incă nu mă obijnuisem cu ideea că ea nu este ca toate fetițele de vârsta ei. Este mai mult un băiețel, se joacă de-a unul, dar comportamentul o face incă o fetiță. Trec pe lângă jucăriile ei și intru în bucătărie începând să pregătesc clătitele cu gem, după ce mi-am spălat mâinile.
Aproape terminate, jumate din ele erau deja umplute și puse pe un platou, văd pe geamul din bucătărie o lumină puternică și albă. Nici nu trebuie să mă uit ca să-mi dau seama că tocmai ajunsese. Îmi dau ochii peste cap și dau tigaia la o parte de pe foc, închizând aragazul.
- Crăciun fericit! aud un țipăt și tresar înainte de a ieși din bucătărie cu platoul în mână.
Pășesc ușor către ei și las platoul pe masa din faţa canapelei. Îmi întorc privirea și tot în același loc erau îmbrățișaţi. Din cauza afacerilor se vedeau doar o dată pe lună și tot din cauza afacerilor am distrus familia asta..și pe noi.
- Clătitele sunt gata, spun și o văd tresărind pe Kath.
Se trage din brațele lui și aleargă până la canapea, trântindu-se pe ea.
- Katherine, ai grijă.
- Mm, mormăie și se linge pe botic ca un ursuleț aplecându-se către platou dar se oprește, mânuțele, ţipă și sare ca arsă de pe canapea alergând către baie.
- Ușor! zic și oftez când văd că nu mă ascultă.
- Las-o oricum toţi copii cad la un moment dat, zice și îi arunc o privire tăioasă.
- Doar am grijă să nu pățească ceva.
- Crăciun fericit, spune și se apropie de mine.
- La fel, spun sarcastic.
Chicotește și își bagă mâna în buzunarul interior a sacoului scoțând o cutie neagră. Mi-o întinde, dar bat în retragere uitându-mă urât la el.
- Haide, deschide-o. Cadou de Crăciun, nu?
Înghit în sec, dar întind mâna către cutie deschizând-o. Un lanț. Apuc pandantivul rotund în mână și îl întorc. "Kathetrine and Me".
- Măcar ai avut intuiția să nu-ți gravezi numele.
- Me, poate însemna orice. Chiar și eu.
- Sau poate nu, oricum mersi, spun zâmbind și arăt către cutie.
- Gata, am spălat mânucele, zice Kath și ne arată mâinile după luând o clătită de pe platou. Haidi tati mănâncă și tu, spune cu gura plină.
- Kathetrine, nu e voie să vorbești cu gura plină, de câte ori să îţi zic.
- Mamiiii, spune accentuând ultima literă.
- Da chiar mamiiii, îl aud pe Alex și se așează lângă ea dându-și sacoul jos.
- Uneori urăsc faptul că semănaţi, zic pufăind și mă așez pe canapea lângă Kath.
- Și eu te iubesc mami, spune pe un ton pițigăiat și își duce mănuţa după gâtul meu trăgându-mă spre ea. Vă iubesc pe amândoi, spune la fel și îl trage și pe Alex la fel ca și mine strângându-ne cu puterea ei mică.
Începem să râdem și mă trag ușor din strânsoarea ei, mângâind-o pe păr.
- Și eu te iubesc, draga mea, spun și îi sărut capul aproape de tâmplă.
- Și eu vă iubesc pe amândouă.
Spune accentuând ultimul cuvânt și parcă îngheţ aici. Închid ochii pentru câteva secunde și mi deschid depărtându-mă ușor de Kath și uitându-mă la el. Asta făcând și el.
- Mă ajută cineva la celelalte clătite, rup eu hipnoza dintre noi și mă ridic de pe canapea.
- Eu, spune Kath bucuroasă și îi aud pașii din spatele meu.
Zâmbesc larg și o las înaintea mea.
- Pot și eu să ajut? întreabă Alex și îl văd deodată în faţa mea.
Dau doar ușor din cap și îi arăt drumul către bucătărie, în semn că sunt de-acord. O i-a și el înainte și doar pășesc ușor către ei.
Mă sprijin de perete, în pragul ușii și doar îi privesc zâmbind. Poate pentru mine îmi adusese numai tristețe, dar și fericire. Iar pentru Kath este tatăl perfect. Chiar dacă relația nu mersese și ne călcăm pe coadă de cate ori avem ocazia, Kath este o parte din noi care ne unește.. și ne face mai fericiți.
*********
