Capitolul 10
~Cu o zi înainte de nuntă~
Oftez prelung și las rimelul pe masă. Peste câteva ore v-a trebui să mă întâlnesc cu tata. Dacă nu o să fie de-acord? Dacă o să tipe la mine? Dacă nu o să mă mai consideră fica lui? Toate întrebările astea "urlau" în mintea mea. Îmi i-au telefonul de pe pat și ies din cameră. Miruna și Louis erau plecaţi până în vizită la părinții Mirunei, dar îmi promise că o să ajungă mâine la timp.
Văd pe geam cum taxiul pe care îl chemasem ajunsese și ies din casă închizând după intrând în mașină. Îi zic adresa și pornește. Simt cum respirația crește din ce în ce mai tare la fel și bătăile inimii. Știu că trebuie să îi spun, dar frica era mult mai mare decât raționalmentul meu.
Ajungem după ceva timp la destinație și ies după ce îi plătesc șoferului. Pășesc ușor pe aleea mică către ușă și întru în casă.
- Tată! strig și aud niște zgomote din bucătărie.
Alerg într-acolo și mă apucă râsul când îl văd pe Niall cu vasul de flori în cap
- Ce vroiai să faci? zic după ce mă calmez de la atâta râs.
- Cine a pus vasul ăla pe frigider?! urlă și trece pe lângă mine ca un vulcan și intră în baie.
Râd și mă așez pe canapea.
- Știi unde e tata? ţip către baie.
- E în birou!
- Ok.
Mă ridic de pe canapea și intru în biroul lui. Îl zăresc că de obicei în spatele laptop-ului, lucrând din zor. Mă îndrept cu pași hotărâri către el și îi închid laptop-ul, atingându-i atenția.
- Ai ajuns?
- După cum vezi.
- Care este urgenţa?
Zice și îmi dispare zâmbetul de pe buze. Expir prelung ca să-mi fac curaj și mă așez pe scaunul din fața biroului.
- S-a întâmplat ceva grav? întreabă și îmi ridic privirea către el.
- Știi...,încerc să spun dar mă opresc, înghițind în sec.
- Ce să știu? Hanna mă speri?
- Când am venit aici pentru practică am avut de ales între două case de modă. Între cea a prietenului tău ori cea pe care am ales-o. Ți-am spus atunci o scuză doar ca să mă lași la asta pentru că aflasem că...
-Că ce?
- Că Alex și Louis erau directorii casei de modă și nu știu, chiar nu știu ce a fost atunci în capul meu.
- Cum adică Alex e directorul și tu știai asta?! țipă către mine și se ridică de pe scunul lui.
- Te rog lasă-mă să continui. Ascultă până la capăt și după îmi poți reproșa tot ce vrei.
Îl aud cum oftează nervos, dar spre surprinderea mea se așează înapoi pe scaun. Închid ochii și încep iar să îi povestesc.
- L-a început nu am vrut să îi dau șanse..până ne-am sărutat și..
- Stai! Nu-mi spune că tu erai fata din anunțuri!?!
Dau afirmativ din cap și îi întind invitația la nuntă. Mi-o trage din mână și o pune pe birou, fix în fața lui. Minute întregi niciunul dintre noi nu sounea nimic, doar eu îl priveam cum privește acea bucată de carton. Mă ridic încet de pe scaun, dar vocea lui mă oprise și mă "trântise" înapoi.
- O să venim, dar numai pentru că vreau să văd cu ochii mei că vei face asta.
- Tată..
- Am doar o întrebare, mă întrerupe. Ce ți-a promis?! Ce a spus ca să faci una ca asta, și îmi aruncă invitația în față.
Oftez și îmi adug aminte perfect momentul acela. "Dacă accepți îți promit că o să încerc să uit de avort și o să te iert, te rog" chiar dacă nu am ținut cont de asta a spus-o...
- Nu mi-a promis nimic, spun într-un oftat disperat de atâtea întrebări.
- Atunci ce ai pățit? Mi-am urlat de atâatea ori că îl urăști și eu acum mă trezesc cu invitație la nuntă, atâta timp căt eu nici nu știam că va-ți împăcat!
- Numai urla! Asta vreau și asta o să fac! Dacă o să sufăr după este numai problema mea!!
- Hanna..
- Nicio Hanna! Sper ca măcar să ai demnitatea de tată ca să apari și să ai costumul pregătit nu de alta, dar nunta e mâine.
Mă ridic de pe scaun și după ce îi spun pa ies din birou. Cobor zgomots scările și ies din casă fără ca măcar să îmi i-au rămas bun de la Niall care stătea pe canapea.
Nu aveea niciun drept să îşi dea cu părerea. E tatăl meu, dar nu toată viața mea o să îl ascult!
~~~~~~~~~~~~~~~~
Scurt. Scurt. Știu dar aveam nevoie de capitolul ăsta pentru ca în următorul să fie doar cu nunta. Sper să îl scriu până mâine seară ca să acopr lipsul din capitolul aceasta. :*
