Capitolul 9
- Ce-ai făcut!?
Vocea Mirunei mă trezește la realitate. Scutur din cap și îmi afund capul în mâini, expirând zgomotos.
~În urmă cu 2 ore~
- Lasă-mă să mă gândesc, îi șoptesc.
- Nu ai de ce să te mai gândești, spune și îmi ia fața în mâinile lui mari îndreptându-mi privirea către a lui. Nu vreau să pierd asta. Dacă o să te gândești o să acționezi cu mintea, nu cu inima.
- Și dacă nu aș vrea asta?
- Crede-mă vrei asta, spune și mă privește iar în ochii.
- Nu mai face asta! mă răstesc la el.
- Ce? zice și un chicot îi scapă printre buze.
- Asta! zic să arăt către el. Nu mă mai privii așa, știi doar ce efect are asupra mea, zic și relizez că aveam un zâmbet până la urechi. Era prima dată după multe săptămâni când chiar zâmbeam cu adevărat. Râd la gândul ăsta și îl privesc amuzată. Fața lui nu părea prea happy, sigur aștepta un răspuns, ier eu sunt prea confuză ca să îi dau unul. Îmi închid ochii încercând să îmi adun gândurile, dar e prea mare forfotă în ele. Pufăi enervată de atâtea decizii și îmi duc mâinile după gâtul lui trăgându-l către buzele mele. Gem și simt cum zâmbește prin sărut.
- Deci, spune după ce se desparte de mine.
- Tu ce crezi, zic și îl sărut iar.
~Prezent~
- Deci nu cred!! Hanna tu te auzi ce spui?
- Sincer de când m-am născut aud, spun luând-o peste picior și încep să râd. Haide măi, mai trebuie și puţină distracție după atâtea lacrimi.
- Hanna aici este vorba despre sentimentele tale și ţie îți arde de glume?
- Miruna crede-mă știu că poate își bate joc de mine sau poate vrea să se răzbune și să mă facă de rușine. Nu am nici cea mai mică idee ce este în mintea lui.
- Și atunci de ce te căsătorești?!
- Dacă rămâi indiferentă totul este posibil.
- Adică faci asta just for fun?
- Exact așa. Acum haide cu mine la mall trebuie să îmi aleg o rochie de mireasă nu, zic și încep să ţopăi până la ieșire.
- Nebuno! aud vocea și după râsetul Mirunei din spatele meu.
Luăm una dintre mașinile lui Louis din garaj și cum Miruna avea carnet se așeaza pe locul șoferului și eu pe cel al pasagerului. Ajungem după multe înjurături de-ale Mirunei din cauza traficului la mall-ul din centrul orașului și parchează mașina după care intrăm în Mall.
Intrăm în primul magazin cu rochii și arunc o privire la cele expuse dar nimic nu-mi atrăgea atenția.
- Bună ziua, spune angajata. Dacă pot să vă ajut cu ceva, sunt aici.
- Da păi, am nunta săptămâna asta și îmi trebuie urgent o rochie.
- Pff, păi ca să faceți comandă clar nu o să ajungă.
- Știți măcar cu cine vorbiţi, întreabă Miruna din spatele meu
- Nu cred că e nevoie să, îi șoptesc dar mă întrerupe continuând ideea ei.
- Este viitoare soție a, zice dar îi astup gura cu palma.
