Capitolul 14
- Alo?
- Hanna?! Dumnezeule în sfârșit dai și tu un semn de viaţă. Cum e acolo?
- Drăguț, zic și privesc pe geam.
- Drăguț?! Ești în Dubai fetițo nu are cum să fie drăguț ci super!! Mă rog și zi-mi cum a fost noaptea nunţii, cum mai sunteți voi? întreabă repede.
- Păi acum Alex e cu pregătirile de plecare și toate cele. Voi cum stați cu prezentarea?
Da prezentarea. Se pare că Alex nu pusese în calcul că săptămâna aceasta avea loc una dintre cele mai importante prezentări de modă din lume și cum o parte din tinerețe lui erau în prezentare, trebuia neapărat să fie prezent.
- Păi totul e gata, numai vă mai așteptăm pe voi. Dar tot nu mi-ai răspuns la întrebare.
- Și unde v-a lua loc prezentarea? o întreb ocolind să îi răspund la întrebarea aceea.
- Hanna ce e?! Numai ocoli atâta.
- Ok... Bine... Nu a fost nicio noapte a nunţii. Fericită? zic și mă apucă un râs isteric. Oricum nu am vrut.
- Aha.. Și voi cum sunteți.?
Pff mai bine că niciodată. Ce era să-i spun acum. În afară de când am fost la plajă și de trei ori în oraș restul timpului ori el era plecat ori era în cameră și își verifica într-una mesajele...
- Bine, mai mare minciună nu puteam să zic.
- Vocea asta nu e de bine. Hanna dacă ţi-a făcut ceva jur că îl omor și nu mă interesează că e unul din șefi.
- Stai liniștită nu mi-a făcut nimic, zic și îmi întorc brusc capul către ușă unde el văd pe Alex. Haide că mai vorbim...
- Ok, dar promite-mi că dacă cu un lucru cât de mic ar fii el, te-ar răni îmi spui ok?
- Dă o să-ţi spun. Pa.
Închid telefonul și îl las ușor pe canapea ridicându-mă în picioare.
- Puteai să mai vorbești, zice și se îndreaptă către bagaje închizându-le.
- Am vorbit ce era mai important.
- Să ghicesc, Miruna?!
- Cine altcineva?
Dă ușor din umeri închizând și celelalte genți. Eu rămân în aceeași poziție și doar aștept să spună ceva.
- Haide.
Zice și mă i-a de mână ieșind din cameră.
- Unde mergem?
- Pe plajă.
- Cu două ore înainte de plecare?
- Mhm.
Îmi dau ochii peste cap și numai zic nimic. Clar nu cred că avea învedere că dacă mergeam acum pe plajă pierdeam avionul. Jumătate de oră până acolo și cât am sta..... Pff clar e nebun.
*
Așa cum spusesem ne-a luat jumătate de oră. Mă dau jos din mașină și un zâmbet necontrolat îmi apare pe faţă când văd că era apusul.
- Hai, mă trage de mână către plajă.
Mă descalt de teniși și intru puțin cu picioarele în apă. Zâmbesc ca un copil în timp ce îmi plimb de colo colo picioarele prin apă. Mă întorc la Alex și îl observ abătut.
- Ce e? întreb îngrijorată și îi ating ușor obrazul, dar îmi prinde mână imediat lăsând-o jos.
- Vreau să-ţi dau ceva, zice și privește către apus. Parcă ar vorbii cu el.
- Ce?
Mă uit confuză la el și văd cum scoate o cutiuță mică și neagră din buzunarul sacoului. Îmi i-a mână și mi-o pune ușor în palmă.
- Deschide-o.
Îl ascult și o deschid încet ca în aceea cutiuță să găsesc un lanț. Îl i-au ușor în mână și îl privesc. Era superb.
- A fost a mamei mele și când am plecat la facultate mi l-a dat pentru acel moment când o să găsesc pe cineva cu care vreau să îmi trăiesc viața, să mă căsătoresc și să îmbătrânesc lângă aceea persoană.
Înghit în sec și îl așez înapoi. Închid cutia și i-o dau înapoi.
- Atunci sper să găsești aceea persoană, zic și aud un chicot din partea lui.
- Am găsit-o deja, prostuţo. E chiar în faţa mea.
Rămân uimită și după tresar. Pff mi-aș da chiar o palmă acum. Oare de ce mi-l dăduse mie?! Ca să-i îl dau înapoi?! Deșteaptă mai ești Hanna.
Deschide cutia și i-a ușor lanțul din ea. O închide, băgândo în buzunar. Mă întorc și îmi dau părul la o parte până îmi pune lanțul. Privesc cum îmi stătea și zâmbesc. Din toate femeile din viaţa lui, Kim, Amalia poate chiar și altele mi l-a dat mie. Îmi ridic privirea către el și văd cum privea lanțul.
- Vreau să-mi promiţi ceva, spune și își duce mâinile după talia mea trăgându-mă mai aproape de el. Orice s-ar întâmpla intre noi vreau să nu dai lanțul asta niciodată jos, ok? mă întreabă și mă privește blând.
- Promit, zic zâmbind și îmi duc mâinile după gâtul lui sărutându-l apăsat și lung. Mersi, spun după ce mă îndepărtez de el și îi i-au mâna stângă în a mea privind verigheta de pe degetul lui. Te iubesc, șoptesc și îmi ridic privirea că să-i văd reacția.
- Chiar și după vacanța asta de rahat?
- Sunt încă aici, nu?
- Încă.., repetă ce am spus.
- Și o să fiu mereu. Nu tu ești sigur de asta dacă mi-ai dat lanțul?
- Și eu te iubesc, zâmbește și mă i-a în brațe.
Stăm așa prea de câteva minute privind apusul, dar îmi aduc aminte că trebuia să prindem un avion care clar cred că l-am și pierdut.
- Nu ar fii trebuit să plecăm deja? spun și îi privesc ceasul de pe mână.
- Haide.
Mă i-a de mână și ne îndreptăm amândoi către mașină. Din cate am înțeles de la el bagajele erau deja în mașină și aveam să mergem de data asta cu avionul tatălui său așa că puteam întârzia oricât, dar faptul că trebuia să ajungem urgent acasă trebuia să ne grăbim.
Acasă... Nici nu știu unde voi sta și deja numesc acel loc casă.
*Necorectat!* (așa cum multe nu sunt deci zilele astea o să mă pun pe corectat)
