Capitolul 5
- Așa cum vă spuneam ca să creeaţi o rochie sau un obiect vestimentar, îți trebuie doar creativitate. Să îți placă ţie, dar și celor din jurul tău. Deci astăzi vreau să văd câtă creativitate aveți. Asa că pe rand va trebui să îmi prezentați schița care ați avut-o de făcut pentru azi și dacă nu vă veți ridica la așteptările mele veţi fii repartizate la altă casă de modă, înțeles?
Mormăim toate un "da" ne prea înțeles și scot schița din geantă. După acum două zile clar creativitatea mea era dusă pe apa sâmbetei. Pff.. Noroc că eram a cincea așa că mai aveam te să o retușez.
Termin fix când ajunge în dreptul meu și îi întind "minunata" schiță. Aștept să zică ceva dar doar mi-o întinde înapoi și trece mai departe. Ce?! La toate a scos măcar 10 silabe, iar la mine... Clar nu este de bine.
- Ok, deci Evans, Jonshon și James imediat sus în birou.
Așa cum spuneam, va fi de rău. Îmi strâng lucrurile și pornesc în spatele celorlalte fete către vestitul birou. Ok, credeam ca să fii trimisă în biroul cuiva se întâmplă doar la liceu, dar aici nu prea cred că fac diferența că nu eram într-un liceu. Deschid ușa și pășesc după ele în încăpere. Mă așez pe canapeaua din faţa biroului și încep să bat din picior, așteptând să apară cineva și de ce nu să mă trimită și în altă parte.
Aud scârțâitul ușii, clar cineva tocmai intrase. Nici nu mă obosesc să mă întorc știind că se va așeza în faţa.
- Deci, am sunat deja la facultate și voi două în afară de James deja vă puteți face bagajele plecați sâmbătă. Acum puteți să ne lăsați singuri.
Se ridică de pe canapea și ies fără să zică nimic. Da un comportament perfect. Îmi dau ochii peste cap și aștept să spună de ce a vrut să rămână cu mine, dar văd cum se ridică și i-ar se aude scârțâitul ușii.
- Mersi, acum poți pleca!
Îngheț când aud vocea. Perfect, ziua asta nu putea să fie și mai rea de atât. Mă ridic cum rămânem singuri și îmi apuc geanta.
- Nu pleca, spune calm.
- Zi ce ai de spus.
- Am aflat de neatenția ta și vreau să te ajut.
- Nu mulțumesc, nu vreau ajutorul tău, trec pe lângă el dar așa cum mă așteptam mă prinde de mână întorcându-mă către el.
- Nu fii încăpățânată și ascultă. Poți rămâne aici dacă îmi accepți invitația să iei cina cu mine în seara asta.
- Tu glumești?! bufnesc eu. Acum ţi-ai îndeplinit ţelul și vrei să mă calci în picioare ?!
- Ce ţel? întrebă confuz.
- Nu te preface că nu știi. Știu foarte bine de la Miruna că tu ai plecat în dimineața aia din camera mea!
- Hanna..
- Nicio Hanna, ţi-am cerut doar să îmi lași spațiu și tu doar ai..
- Taci!
- Tu doar ai profitat de faptul că eram beată!
- Nici nu știi adevărul!! Și eu eram la fel de beat ca și tine așa ca niciunul dintre noi nu e vinovat pentru ce s-a întâmplat!
- Atunci de ce ești în halul ăsta de josnic să mă ameninți.
- Nu te-am amenințat, zice și îmi dă drumul la mână. Când o să înțelegi că o să fac tot ce îmi stă în putință ca să fim iar ca înainte?
- Tu nu pricepi un lucru, niciodată nu voi mai fii ca înainte. Nu știu de tine dar eu am terminat. Am pus punct și am uitat! Nu crezi că asta ar trebuii să faci și tu?
