Capitolul 4
-Te rog eu, oprește!
Aproape țip către el, dar făcând mai rău. Acelarează, acum în bord indicând 120. Pufăi și mă las bătută. Nu va renunța nici în ruptul capului. Nu va renunța de la ideiile lui nebune. Privesc pe geam și realizez unde mă ducea. Indicatoarele indicau clar către aeroport. Da ce să căutăm acolo? Nu cred că avea tupeu să facă asta. Ce tot gândesc aici, nici nu-l mai cunoșteam atât de bineca să știu ce gândește. Vorbea de mine că m-am schimbat, dar el? El acum e o altă persoană, total diferită de acel om de care m-am îndragostit.
Tresar la frâna bruscă pe care o puse și iese din mașină, ocolind-o și deschizând ușa mea.
- Coboară!
- Chiar crezi că o să fac ce zici tu?
- Acum da! Coboară! ridică vocea către mine, dar îl ascult.
Ies din mașină și mă apucă de mâna stângă trăgându-mă către clădire.
- Unde ai de gând să mă duci?
Întreb în șoaptă, fiind oameni care deja aveau privirile pe noi.
Era și normal dacă mă trăgea parcă eram un sac de cartofi. Ah, nu-mi răspunde dar mărește pasul, eu nemai putând să țin ritmul cu el. Încept să respir sacadat din cauza dureri care mi-o provoca și mă trag deodată înapoi când văd că ne îndreptăm către un avion.
- Dă-mi drumul!!
Își întoarce capul către mine și simt cum slăbește strânsura. Îmi trag repede mâna și frec locul unde mă durea.
- Pleacă, spune calm dar neprivându-mă în ochi.
- Poftim?
- Am spus să pleci, de ce crezi că te-am adus aici? Avionul e gata, bagajele sunt acolo, ce mai aștepți? Că oricum nici nu te leagă nimic de orașul ăsta așa că poți pleca, cum ai mai făcut-o.
- Nu o să plec! spun revoltată de ce tocmai îmi spusese.
- Hanna nu fi proastă! De data asta.., vrea să continue dar îl întrerup.
- Eu proastă?! Tu te uiți la tine? Ești penibil. Pentru ce crezi că m-am întors? Ca să plec iar..? Nu!
- Te-ai întors pentru facultate, tu ai spus asta.
- Ce am spus, ce nu am spus, nu contează acum! Nu m-am întors iar la voi ca să plec! Nu mai vreau să plec...am suferit prea mult ca să fac iar aceași greșeală, închit în sec și îl privesc tristă.
- Atunci de ce ai făcut-o?
Vine către mine și îmi apucă fața în mâinile lui mari. Închid ochii și oftez lung.
- Poate mi-a fost prea frică să mai lupt.
Simt degetul lui mare cum îmi mângâia ușor obrazul și tresar la fiecare atingere. De mult numai mă atinsese așa, simțeam nevoia de atingerile lui...de el. Îmi duc mâna din instinct pe obrazul lui și fac aceleași mișcări ca și el. Îmi ridică privirea către a lui și zâmbesc.
- Ar trebui să plecăm, zice și mă trezește din "transă".
- Ăăă, da.
Mă despart ușor de el și mă îndrept către ieșire, dar brusc mă apucă de încheietura mâinii și mă întoarce către el, zdrobându-și buzele de ale mele.
D.P.M.
Închid telefonul și pufăi enervată. 20 de apeluri și toate sau terminat cu ascultarea căsuței ei vocale. Oare i-a făcut ceva? Scutur din cap, nu avea cum să-i facă ceva rău.
