Capitolul 21
- Trezirea!
- Mhm, mormăi și trag perna peste cap.
- Haide, strigă iar și simt cum vrea să-mi tragă perna, dar o apuc strâns.
- Vreau să mai dorm!
Strig și dau drumul pernei când numai aud niciun sunet. Dau perna la o parte și mă sprijin în mâini ridicându-mi capul. Deschid câte un ochi pe rând din cauza luminii prea puternice și nu văd nimic.
- Ce naiba, mă în crunt și mă întorc dar proastă greșeală. Aaa, țip când simt apa rece că face contact cu pielea mea. Ești nebun?!? ţip către el și mă ridic din pat, scuturându-mă.
- Uite că te-ai trezit, spune și cred că acum îi ofer cea mai urâtă privirea dea mea.
- Te urăsc! strig și intru direct în baie.
Domnule Williams până aici ţi-a fost. Arunc o privire repede prin baie până zăresc un pahar, pe care îl i-au și-l umplu repede cu apă rece. Îl ascund la spate și ies ușor din baie. Perfect era cu spatele. Pășesc ușor și într-o fracțiune de secundă îi torn tot paharul cu apă în cap.
- Oh scuze, doar am vrut să te trezesc, zic sarcastic și mă întorc dar mâinile lui se încolăcesc în jurul taliei mele și mă trântește în pat.
Dau să mă ridic, dar forța lui era mult mai mare decât a mea. Ah de-aia trebuie eu să merg la sală.
- Vrei să pleci undeva? mă întreabă pe un ton sarcastic și mă ciupește de fund.
- Nesimţitule, exclam. Parcă tu vroiai să mergem.
- Și dacă m-am răzgândit, șoptește și îmi dă părul la o parte sărutându-mi gâtul.
Înghit în sec și simt cum ușor ușor slăbește strânsoarea. Mă întorc imediat sub el și îl împing ajungând deasupra lui.
- Mă duc să mă schimb, spun și zâmbesc larg când observ privirea lui.
Îl sărut scurt și mă ridic de pe el, i-au rucsacul și intru în baie.
*** Peste o zi *dimineață*
Mă întorc pe partea opusă și din greșeală cad din pat. Ahh. Deschid ochii și privesc direct parchetul de sub mine. Perfectă trezire de dimineață. Mă ridic în patru labe și trântesc perna și pătura înapoi pe pat, după ridicându-mă și eu de pe jos. Mă întind și aud un ciocănit la ușă. Așa de tare s-a auzit?..
- Da, acum, strig și mă îndrept cu pași leneși către ușă deschizând-o.
- Sunteți bine? Am auzit o bubuitură.
- Da sunt bine, Grace. Mersi de grijă.
- Nu face nimic. Oricum mă îndreptam ca să vă dau acest bilet, zice și îmi întinde o bucată de hârtie albă.
Mă în crunt și i-o trag din mână.
- Mersi, spun și închid ușa.
Deschid repede biletul și mă așez pe pat.
" Neața sunshine. Scuze că nu ţi-am spus de aseară, dar a trebuit să mă întorc înapoi în Chicago. Stai liniștită am luat avionul. Ne vedem peste două zile, Alex. "
Ok asta da dimineață. Pufăi și mototolesc biletul arucându-l undeva prin pat. Dezamăgirea din mine nici nu se compara cu nervii mei. De ce nu mi-a spus?! De ce a plecat iar...de-abia ne-am întors de acolo. De ce nu m-a trimis pe mine și să rămână el?!
