Adan

301 13 0
                                    

Pisicuța joaca dur. După schimbul de mesaje dintre noi ,care apropo m a făcut sa zâmbesc ,am decis ca e timpul sa verific nenorocitul ala de transport.
Nu ma înțelegeți greșit. Nu îmi plac afacerile astea dar le am moștenit. Și pentru ca eu sa ies din ele este greu.
Deși după moartea tatei m am focusat și pe afaceri legale , celelalte ma urmăreau din umbra. Erau parte din mine.
Asa ca fie ca vreau sau nu trebuia sa merg înainte.
Sun repede pe Jorge ,cel ce trebuia sa aducă transportul în primul rand și care a dat o în bara.
- Segñor, il aud. Avea vocea tremurânda. Știam ca inspir frica și în sectorul în care activam asta îți putea salva viata.
-Jorge.. zi mi te rog ca nu ai dat o iar în bara. As uri dacă ar trebui sa te "concediem"...
- Segñor, totul este bine. În seara asta transportul a ajuns în depozitul nostru .
- Depozitul nostru ?
- Al dvs.. al Dvs Segñor. Eu...
- Gata ca nu am chef de tine ...
Ii închid telefonul. Ma enervează vaicareala asta. Ah.. cât de greu e sa găsești oameni calumea.
Raul și Mario sunt top. Sunt prietenii mei și nu m au dezamăgit niciodată dar nu ii pot pune doar pe ei la treaba. Sunt oameni ca Jorge care ... ei bine nu am cuvinte.
Asta e! . Ma descurc cu ce am.
Mi am făcut un dus și m am băgat în pat. Gândul îmi zboară la schimbul de mesaje între mine și nebuna aia de Adelaide.
Offf... ce i as fii făcut... cum sa zici ca nu ești impresionată de performantele mele sexuale.
N am avut plângeri pana acum.
Maine urma sa ne vedem la hotel sa semnam actele și implicit sa discut faptul ca , pentru a încheia contractele , condiția mea e ca ea sa rămână în Madrid.
Dacă nu ,poate pleca . Și asa am destule pe cap.
Ma trezesc buimac si plec la bucătărie după un dus bine venit.
Magda era deja la bucătărie.
- Bună dimineața, buni!
-Bună dimineața, puiul Magdei. Îți pregătesc imediat ceva sa mănânci.
- Nu buni , am treaba . Vreau doar o cafea. Plus ca azi ma întâlnesc cu Adelaide la prânz.
- Aaa.. fata de zilele trecute..
Magda ma privea cu interes. De ce se uita asa la mine.
-Știi Adan. Ai niște ani, cred ca e timpul sa te așezi la casa ta.
-Buni ,hai sa nu vorbim despre asta.
-Băiete, viata nu așteaptă pe nimeni.Azi nu ,maine nu ..uite asa trec anii. Plus ca m as bucura de niște nepoți. Tu nu ești niciodată acasă. Tatăl tău la vârsta ta te avea pe tine de 2 ani.
- Buni... Nu mai suntem ca pe vremuri. Plus ca tata o găsise pe mama. Eu nu am găsit pe nimeni.
- Și nici nu o vei face dacă vei continua sa ieși cu parașute.
Rămân blocat. Magda ma mustra sau mi se pare mie ?
- Da, ce crezi.. ca nu urmăresc revistele și știrile. Ești peste tot băiete.. și nu în ipostaze demne de numele Santos.
Avea dreptate. Trebuia sa îmi găsesc pe cineva cu care sa ma leg măcar o perioada. În ultima vreme lăsasem totul cam la mana sortii și nu îmi pasase de imaginea mea din tabloide. Trebuia sa redau puterea numelui Santos .
- Ce zici de Adelaide?
Numele pronunțat ma scoate din șirul gândurilor și ma face sa ma innec cu gura de cafea pe care o luasem.
-Ce , ce am zis?
Ce ai zis ? De toate în 4 cuvinte ,buni. Eu și Adelaide... acesta nu era o posibilitate.
Trecutul ei ,de care apropo ma interesasem de când am întâlnit o nu era demn de mine. Din ce aflaseră oamenii mei fusese în câteva relații eșuate cu oameni cu bani.
Mie îmi trebuia o femeie cuminte. Ea nu erA. Mi a demonstrat o in noaptea aia când putea sa refuze.,sa ma refuze dar a preferat sa nu..
Nu ce am avut pana acum.
Plus ca urma sa fim parteneri de afaceri , iar mie nu îmi place sa amestec afacerile cu plăcerea. Nu merge niciodată.
- Nu ,nu.. pana și tu ai zis adineauri buni ,îmi trebuie o fata cuminte iar diavolita aia ,numai cuminte nu e.
- Adan! Nu știu ce te face sa crezi ca fata aia e ca celelalte. Din ce am văzut eu , și eu citesc oamenii după prima interacțiune, ea nu e cum pare.
Nu avea rost sa ma apuc sa contrazic acum cu bunicuta ce pățea activata.
- Ok. Vorbim alta data.
Ma ridic si plec știind cq Magda ma bombanea acum.
Era absurd.
Îmi trebuie o femeie de casa
Care sa îmi facă copii și sa ma lase în pace. De asta am nevoie.
Timpul trece și ora 12 se apropie. Ma pregătesc sa plec spre B&B.
Ma îmbrac într un costum negru Armani cu o camasa alba . Îmi iau o pereche de ochelari . Poate era toamna târziu dar soarele batea cu putere iar ochii mei erau sensibili la lumina.
Ajung în parcarea hotelului destul de repede. Mașina mea își făcea datoria perfect.
Cobor și ma îndrept spre restaurant. Poate diavolita nu a ajuns și am timp sa beau o cafea liniștit. Telefonul îmi vibrează. CRACI Lungi.
Doamne da mi răbdare. O idee își face loc în mintea mea și planul care deja prindea forma îmi surâde maxim.
De unde atâta noroc. DIAVOLITA ,îmbrăcată în rosu,un rosu ce ii scotea în evidenta ochii și parul brunet ma astepta cu un morman de hârtii în fata. Cam atât și cu cafeaua mea.
Era frumoasa blestemata. Cine stie ,poate maimuțoiul ala a făcut o sa radieze. E o femeie pasionala și știe sa se descurce în pat, asta știu din scurta noastră experienta.
Îmi scutur capul și îmi alung imaginea formata cu ea și Maimuțoiul în pat.
- Bună ziua ,domnule !
- Segñor, dacă tot ții la politețe.
-Segñor sa fie.
Era încrezătoare. Avea și de ce
Se descurcase de minune cu misiunea pe care I o dădusem.
- Am aici tot ce trebuie sa semnați dar mai întâi as vrea sa studiati contractele. Dacă aveti vreo nelămurire sa îmi ziceti.
Împinge un teanc spre mine .
Ea chiar se aștepta ca eu sa fac asta? Nu asa merge baby!
Telefonul suna și Craci Lungi iar apare pe ecran.
Știam exact ce am de făcut. Adelaide ma studia cu interes.
Răspund deși știu ca o sa regret asta.
-Da ,baby.
Am dat blestematul ala de volum tare, sa audă și partenera mea ce cuvinte dulci îmi adresa Craci Lungi.
- Baby , îmi e dor de tine, de corpul tău, de penisul tău .Te vreau , te vreau acum în mine.
Fata Adelaidei se schimba în 2 secunse .Era roșie și asta ma amuza teribil. La cât de priceputa era în pat ,nu o vedeam o fire care sa se inroseasca când aude cuvinte obscene.
Ia sa plusez și eu puțin.
-Baby și mie îmi e dor de corpul tău , de buzele tale ,de sanii tai ,de piz..
-Ahaaam...
Un zgomot ciudat vine dinspre Adelaide. Era grena la față.
Ma amuza teribil.. Vaaaai... Nu mai ești asa curajoasa acum ,nu ?
- Baby, acum am treaba. Ne auzim mai târziu.
Sau Niciodată. Planul meu de a o face pe domnisoara aici de fata sa se simta prost a funcționat perfect.
Am așezat telefonul între noi și m am mai bucurat câteva clipe de imbujorarea ei.
- Probleme ,domnișoara?
O vad nervoasa.
- Nu!
- Esti sigură?
- Da. Sa rezolvam ce aveam de rezolvat și sa terminam cu asta.
- Uite ce e. Teancul asta de hârtii va ajunge la avocații mei. Ei știu dorințele și interesele mele. Vor fi analizate și îți vor fii înapoiate când fiecare punct va fi disecat!
- Dar...
- Dar ,ce ?
- Speram sa nu trebuiască sa ne vedem din nou. ADICA SA REZOLVAM AZI TOTUL! după cum am discutat.
- Nu pot face asta. Și apropo
Am o condiție..
- Care ar fi aceea ?
Era exasperata. Nu ii convenea situația dar asta era. Trebuia sa îmi păzesc spatele.
- Tu vei locui în Madrid. Am nevoie ca tu sa fii puntea între mine și El Capo.
- Ți am mai zis. Avem oamenii pregătiți pentru asa ceva .
- Și eu ți am zis condiția.
- De ce eu ?
- Ești eficienta. Am nevoie de oameni ca tine.
Cuvintele mele o răscolesc puțin.
- Dacă e nevoie, poți locui la mine. Și îți poți aduce iubitul .
- Nu am iubit ..
Hop ! Na !
- Și mai...bărbatul de ieri ?
- O aventura.
- Ah , am uitat ca îți plac aventurile.
Ma privea și parca avea flăcări în ochi. Dacă ar fi putut m ar fi ars de viu.
- Dacă tot nu semnam nimic azi , eu o sa plec.
- Nu mi ai zis ce ai hotărât.
- Pentru El Capo o voi face. Indiferent de ce va presupune toată tevatura asta.
- Pana la urma care e treaba cu tine și El Capo ? Cum de are el atâta încredere în tine?
Și cu el ai avut o aventură?
- Uite ce e Segñor. Nu este treaba dvs cu cine am eu aventuri. Este fix problema mea. Iar dacă am hotărât ca voi merge pana la capăt cu treaba mea asta voi face. El Capo are încredere în mine și asta e tot ce contează.
- Am atins o coarda sensibila? Nu te au învățat părinții ca nu e frumos sa tipi în public ?
O lacrima și a făcut loc pe obrazul ei , a strâns tot ce avea inafara de teancul de acte și s a ridicat.
- Nu as avea de unde sa stiu. Niște nenorociti au avut grija ca eu sa nu am parinti.

La naiba !
Ma simt ca naiba. Ea a plecat și m am trezit alergând după ea.
- Adelaide, stai.
- Ce , ce mai vrei ?
Plângea.
- Îmi pare rău pentru ce ți am zis.
- Nu contează. Nu aveai de unde ști. Cat despre mutatul la tine. Maine pot rezolva și asta.
-Oh...e bine. Te descurci cu drumul și bagajele ?
- Da. Acum trebuie sa plec .
- I am dat drumul mainii de care o țineam iar palma ma ardea.
- La revedere, Segñor!
- La revedere!
Nu pot sa neg ca nu ma stârnea ca și femeie, ca nu era o femeie superba și descurcareata dar între noi nu mai putea fi nimic de ordin sexual .
Romantic nici nu se discuta. Eu nu sunt cu romantismul. Eu sunt cu sexul de calitate și ala făcut de fiecare data cu altcineva.
Relațiile ma enervau. Avusesem și eu cândva o relație. Când eram mai mic și necopt , când am.lasat o femeie sa ma calce în picioare.
Asa ceva nu se va repeta ,niciodată.
Iar de voi fi obligat sa îmi găsesc o femeie cu care sa fac un copil , va fi o femeie supusa care sa nu ma încurce.
La căsătorie nu gândeam. Nu era de mine .
Plec si eu cu gândurile mele de la restaurant.
Aveam destule de rezolvat și timpul ma presa.
A trebuit sa ajung în depozitul în care lăsase Jorge marfa de calitate sosita din Portugaliei.
Pachetele erau sigilate calumea iar asociații ma asteptau.
- Segñor, bine ai venit.
- Domnilor...
- După cum vedeți totul este pregătit pentru distribuirea în masa în tot orașul.
- Vad. Ce vreau sa va anunț. Informatorii mei m au anunțat ca CNI ul e cu ochii pe noi. Vreau sa fiți vigilenti și sa verificați și de 10 ori oamenii.
Nu vreau sa ma impunga în coasta și ăștia. Nu vreau dovezi care sa ne lege pe noi de droguri ,nu vreau probleme și cel mai important nu vreau trădători. Răspund urat la trădare și e singurul lucru pe care nu îl iert , e clar ?
- Da domnule ! Se aud în cor grupul de 10 barbati.
- Afacerea începută de tata a prosperat în ultimul an iar odată cu ea și averile voastre . Sa continuam ca și pana acum , s a înțeles?
- Da domnule!
- Totuși avem o mica problema.
Toți se uita panicați roata prin depozitul ticsit cu cocaina.
- Mi a șoptit o păsărică cum ca în cercul asta strâns al nostru avem.o cârtiță.
Scot pistolul fără de care nu plec de acasă și încep sa îl rotesc la fiecare în fata.
- Alabala portocala... cineva a ciripit!
Frica i a cuprins iar bodyguarzii mei și au scos și ei pistoalele.
- Juan... Juan...
Un tip înalt ,Binefacut face un pas în fata.
- Segnor..
Pistolul meu e la fruntea lui. Țeavă rece ii atinge pielea dar nu clipește.
- Ai ceva sa ne spui ?
- Segñor , dacă viata mea e sa se termine acum , atunci asa sa fie. Mor împăcat ca am fost cinstit.
I au pistolul și trag spre piciorul celui din stânga lui Juan glonțul făcându l sa agonizeze si sa se vaite.
- Enrique ,Enrique.. Ce ne facem noi?
- Segñor, eu nu am facut nimic. Sunt curat.
- Ah... uite cum te vaiti ca un vierme nenorocit.
Îndrept pistolul spre capul lui.
- Stii ca cel mai mult urăsc trădarea, urlu la el ca un nebun.
- Eu...
- Tu ,da Tu. Un sărăntoc anonim care ca crezut ca poate sa îl doboare pe Santos.
Am o întrebare, Enrique...
Mai lucrezi cu cineva ? Spune acum și poate te iert...
- Segñor, da mai exista o cârtița. Plângea și își implora parca viata.
- Sa auzim. Cine ? CINEEEE?
- Bobby , din cartierul estic.
- Ah .. uite cum ies afara trădătorii.
- Acum pot sa plec Segñor?Ți am zis cine mai e...
- Sigur ! Du te sa te întâlnești cu tata și sa ii dai și lui socoteala.
- Nu... e ultimul cuvânt care ii iese pe gura. Pistolul meu I a făcut o gaura în cap.
- Fără trădători.. FARA TRĂDĂTORI! tip și ma rotesc printre asociații care acum ma priveau cu teama.
- S a înțeles?
- Da Segñor!
Îmi bag pistolul la spate și plec lăsându-i în urma pe toți

Da ! Am omorat un om! Nu e prima data și nici ultima .
Sunt un om bun pana aud de trădare.
Trădarea a fost cea care mi a omorat familia ,trădarea a fost cea care m a învățat ca nu e bine sa iubești , trădarea e cea pe care nu o pot ierta,nici daca ar însemna să îmi omor sufletul!

Adan ( A&A) Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum