Luna Si Alpha -1 Si 2-

10.Cine ești?

Derek P. P. V.

Nu mi-a venit să cred când am văzut cum s-a purtat nenorocitul ăla cu sufletul meu pereche. Era legată de mâini și de picioare cu lanțuri strânse în așa fel încât avea răni adânci, pielea îi era tăiată de gheare, hainele îi erau rupte și avea vânătăi pe tot corpul. Ce monstru poate să facă asta?

Am luat-o pe sus în stilul miresei și am pornit spre casă. Și-a lipit capul de pieptul meu în jurul inimii, astfel îi simțeam toate suspinele. Tresărea și plângea din ce în ce mai tare. Nu voiam să pățească ceva.

Am ajuns aproape de casă. Toată haita era afară și ne privea. Poți păreau îngrijorați. Am dus-o de urgent la medicul haitei, Ramon.

-Trebuie să intrăm în operatie urgent. A fost ranită foarte mult. Este deshidratată. Cred că nu a mai mâncat și nu a mai băut apă de zile bune. m-a anunțat rapid doctorul

-Va supraviețui?

-Asta depinde doar de ea. Încercăm să o stabilizăm ca sa nu moară.

Stăteam nemișcat în fată sălii de operație. De ce i se întâmplă ei toate astea? De ce nu am fost acolo să o ajut? După o oră de așteptat, Ramon iese din sala:

-Cum este? E bine? A pățit ceva grav?

-Derek! Nu știu ce să îți spun încă. Nu se știe nimic. Nu îmi pot da seama ce i-a putut face. Pot să îți spun doar că am stabilizat-o, dar este în comă. mi-a spus doctorul cu un regret în voce

-În comă?! Pot să o văd?

-Îmi pare rău, dar nu poți. Nu încă

-Dar..

-Hei, ce mai face Rhanya. vocea Lissei s-a auzit la intrarea spitalului

-Este în comă.. am spus punându-mi capul în palme

-Ohh. Dar..este bine...cât de cât? Adică se va face bine. Nu? Derek! Se va face bine, nu? mi-a spus cu o voce înecată de lacrimi

-Nu..nu știu. Să sperăm că da.

După o lună în care nu mi-a vorbit, nu a deschis un ochi și nu s-a trezit din comă, în sfârșit și-a revenit. Imediat ce am primit vestea, am fugit în ce-a mai mare grabă la spital.

-Rhanya, draga mea! Te-ai trezit! Nu te voi mai lăsa singură niciodată. Ce faci? Ești bine?

-Da..sunt..sunt..bine.. Dar..cine ești?