Luna Si Alpha -1 Si 2-

14.Luptă și amintiri

Rhanya P. P. V.

Încerc să zbor cât pot de repede. Nu vreau să mă găsească. Într-un moment în care m-am opit să mă uit în spate, cineva a sărit dintr-un copac drept pe mine. Amândoi am căzut printre copaci pe pământul tare. Nici bine nu m-am ridicat că mâinile îmi sunt imobilizate la spate.

-Derek? spun cu oarecare speranță

-Ai vrea tu. se aude o voce bărbătească

-Cine ești și dă-mi drumul. țip cât de tare pot

-Ușor îngeraș. Noi doi avem o treabă de rezolvat. îmi șoptește la ureche

Simțeam o prezență din ce în ce mai puternică. Derek e aproape.

-Las-o în pace Peter. se aude dintr-un colț al pădurii

-Și dacă nu? Ce vei face?

-Ce ai cu ea. spune Derek ieșind dintre copaci

-Mi-ai dat un act fals. Ți-am spus să mă faci Alpha-ul Suprem, iar tu ți-i bătut joc de mine. Acum îmi voi bate și eu joc de tine sau..de ea

-Luptă ca un adevărat bărbat nu prin trucuri. Luptă ca un adevărat Alpha

Bărbatul din spatele meu, al cărui nume am auzit că e Peter, m-a aruncat la pământ și s-a apropiat de Derek. Când m-am uitat mai bine la el..mi se părea cunoscut. Îmi amintesc ceva. Îmi amintesc ce mi-a făcut, cum m-a sechestrat, cum m-a bătut și cum m-a lăsat fără apă și mâncare.

Amândoi bărbații s-au transformat în lupi și au început să se învârtă într-un cerc. Derek e un lup mare, negru, cu colți imenși și fioroși, iar Peter e un lup cenușiu, mai mic decât Derek.

Lupta începe când Peter atacă primul sărind-ui celuilalt la gât. Brunetul ce începea să îmi placă din ce în ce mai mult se ferește de fiecare lovitură primită. Ce așteaptă? De ce nu atacă? Derek îi anticipează toate mișcările, iar când Peter a obosit îl atacă cu tot ce poate. Îl mușcă de cât, îl zgârie și îl tăvălește pe jos.

Lupta dintre cei doi a fost lungă. Nu știam la are să mă uit. Fiecare locea cu ce avea mai bun. Derek a primit câteva zgârieturi de toată frumusețea pe bot. Când Peter se ridică de la pământ și fuge dintre copaci mi-am dat seama că Derek a câștigat. După ce s-a transformat din nou în om am fugit în brațele lui.

-Scuze că am fugit de tine. i-am spus plângând

-Nu plânge. Contează că ești bine

-Mi-am amintit ceva. Știu ce mi-a făcut Peter. Îmi amintesc. Am început să știu puțin și cine sunt eu, cine ești

-Asta e bine. Acum hai acasă!