Luna Si Alpha -1 Si 2-

2.Schimbarea

Am ajuns acasă. Mi-am făcut un duș și mi-am luat o pereche de pantaloni de pijama si un tricou. M-am pus in pat, dar somnul nu vroia să mai vină. Era ceasul 01:45 și somnul meu nu mai apărea. M-am risicat din pat și m-am uitat pe fereastră. Ceva sau cineva era prin pădurea din apropiere, venind din ce în ce mai aproape de casa mea.

Deșii eram speriată am luat lanterna și am ieșit afară.

-Ci-cine e a-acolo?am întrebat bâlbâindu-ma de frică.

Nu a răspuns nimeni. Un urlet puternic s-a auzit de pe partea cealalta a strazii. Imediat am fugit spre casă. Nu am mai ajuns să deschid ușa că imediat ceva a tăbarât pe mine. Nu am mai apucat să țip că ochii mi s-au închis instantaneu.

De dimineață m-am trezit la mine în cameră. Când am vrut să ma ridic un junghi m-a oprit. Am risicat încet tricoul și am văzut cum sângeram.

Am reușit într-un final să mă ridic și m-am bandajat. Părintii nu trebuiau să afle de asta, în plus e o simplă zgarietura,sper.

Am mers la liceu unde m-am întâlnit cu Lissa.

-Ce faci?a sărit la gâtul meu îmbrățișându-mă

-Mbine..Aww

-Ce s-a întâmplat?

-Aseară am fost afară târziu și am auzit un urlet, iar azi de dimineață când m-am trezit am găsit o zgârietură aici. I-am arătat ridicând maieul alb pe care îl aveam.

-Wow! m-a privit speriată

-Da, știu!

Pe la a treia oră am început să mă simt cam rău. De odată maieul meu alb a prins o pată de culoare roșie. Sângeram. Amețeam din ce în ce mai mult.

-Rhanya!am auzit vocea groasă a lui Derek înainte să leșin.

Am deschis ochii încet. Nu puteam să mă mișc bine. Ma durea îngrozitor spatele. M-am uitat în jur. Unde eram? Pe o ușă a părut Derek cu un barbat. Cine era? Nu stiam ce se întâmplă.

-Stai liniștită. Nu ți se întâmplă nimic. El este Ramon. Este doctor.a încerat să ma lămureasca Derek.

-Unde sunt? i-am spus uitandu-mă în jur puțin speriată. Ce s-a întâmplat?

-Trebuie să iți marturisesc ceva.

M-a cam speriat puțin, dar m-am calmat cand s-a pus lângă mine și m-a luat de mână. Mă uitam când la el, cand la mâinile noastre. Era așa ciudat.

-Uite, Rhanya, eu nu sunt..om. Sunt...v-vâr-vârcolac.

M-am uitat cu niște ochi mari la el. Ce? Asta e o glumă, nu? Sunt cuvma la camera ascunsă?

-Nu te speria te rog. Și ști..și tu cam ești vârcolac acum după mușcătură.

-Ce? Nu! De ce? Cine m-a mușcat? Tu m-ai mușcat? De ce m-ai mușcat?

Aveam prea multe întrebari,iar Derek nu mi-a răspuns la niciuna.

-Trebuie să stai aici pană la prima transformare și atunci vom vedea..

-Ce sa vedem?

Desigur nu mi-a răspuns și a ieșit din cameră. În seara asta era lună plină. Poate mă voi transforma. Începea sa imi placă ideea că voi fi vârcolac.