Luna Si Alpha -1 Si 2-

13.Fugară

Rhanya P. P. V.

Stau în cameră în pat încercând să îmi amintesc trecutul. Sunt aici de o săptămână. Cum pot sta aici când eu nici nu îi cunosc pe oamenii aceștia? Chiar dacă Derek mi-a spus că sunt părinții mei și simt că îi cunosc, tot sunt niște străini sunt pentru mine. Mi-am luat hainele pe care mi le luasem când am venit, le-am pus într-un ruxac și am sărit pe geam. Trebuia să mă întorc la Derek. Numai lângă el mă simțeam în siguranță.

Picioarele mele călcau pe zăpada proaspătă ce scârțâia. Este iarnă afară și un ger de nedescris. Derek a spus că pot să ma fac lup..dar cum? Daca știam cum să mă transform așfi mers mai repede, dar așa merg încet și singură prin pădure.

Derek P. P. V.

Am plecat în grabă spre casa prărinților Rhanyei. Nu mai rezist să nu o văd, să îi simt mirosul. Cobor repede din mașină și nici bine nu ajung că Sandra își face apariția în ușă. O ocolesc rapid și mă îndrept spre camera blondinei. Când intru o liniște totală mă apasă. Nu e acolo..

-Unde e Rhanya? mă întorc spre mama Rhanyei când își face și aceasta apariția în cameră

-Derek..nu o găsim. Cred că a plecat..

-Ce? Pe unde? Mai ziceți de mine că nu am grijă de ea. Cum ați putut să o lăsați să plece?

-Nu am lăsat-o. Noi..

-Voi nu mi-ați protejat-o Emil. intervin peste cuvântul bărbatului ce apăruse. Ați lăsat-o singură? V-am spus că și-a pierdut memoria, iar voi..voi ce ați făcut?

Nemaiputându-mă controla am ieșit în curtea din spate și un urlet nervos mi-a ieșit printre dinți. Cei doi se uitau la mine de parcă văzuse-ră o fantomă.

-Eu..vă pot explica

-Ce..ce ești?

-Trebuie să plec

-Zi odată ce ești și ce i-ai făcut fetei noastre, montrule.

-În primul rând nu sunt monstru, sunt vârcolac și în al doilea rând nu i-am făcut nimic fetei voastre. Voi nu ați avut grijă de e. Din cauza voastră e în pericol și în loc să mă lăsați să merg după ea, voi mă judecați pe mine.

După ce le-am țipat în față tot ce aveam de spus mă întorc cu spatele, mă transform în lup și pornesc după mirosul ei.

**Între timp..**

Rhanya P. P. V.

Vântul suflă cu putere tăindu-mi fața, iar frigul e din ce mai mare. Deșii continuam să mă avânt din ce în ce mai mult în pădure, o parte din mine îmi spunea să mă întorc la Derek. Dar..la ce bun? Nu mi-l aminteam foarte bine deci..e ca un străin pentru mine.

Amintindu-mi că am aripi încerc să le scot din spate. Cu greu și cu durere îmi ies frumoasele mele aripi de care și eu mă miram. Le întind puțin înainte să mă ridic de pe sol. Când ajung pe deasupra pădurii un urlet mai puternic ca niciodată se aude din locul în care am evadat. Derek a aflat că am plecat. Vine după mine..

•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••

Bună puișorii!
Scuze că nu am mai postat de două săptămâni, dar cum v-am spus am fost cu tezele. Azi am dat ultima teză și m-am gândit să postez și capitolul. Păreri?!

Va iubesc!!❤️