Luna Si Alpha -1 Si 2-

11.Pierderi de memorie

Derek P. P. V.

-Ci-cine sunt? Cum adică cine sunt? Rhanya..

-Cine-i Rhanya?

-Tu ești. Ramon ce se întâmplă? am spus când doctorul și-a făcut apariția în salon

-Se pare că Rhanya are niște pierderi de memorie

-Și cât durează? întreb disperat

-Nu știu. îmi spune acesta ridicând din umeri

Am luat-o pe Rhanya din spital și am dus-o în casa principală pentru a o ajuta să se îmbrace. Dacă nu ar avea memoria șteasă sigur m-ar fi pocnit pentru ca am văzut-o în sutien.

Trebuia să o fac să își amintească cine e și cine sunt. Trebuia să găsesc o cale pentru a o face să redevină din nou fata care mă făcea să visez când îmi vorbea.

-Rhanya! a țipat Lissa sărindu-i în brațe blondinei de lângă mine

-Tu cine ești?

-Cum adică cine sunt? Sunt Lissa, prietena ta. Derek! Ce are?

-Și-a pierdut memoria. Trebuie să ma ajuți să o fac să își amintească tot.

-Putem să îi arătăm poze. Ce spui?

-Am putea încerca

-Deci..stați puțin. Voi cine sunteți și unde mă aflu?

-Hai pe terenul de antrenamente. Îți voi spune tot. Lissa adu-mi toate pozele cu ea.

Imediat ce a apărut Lissa cu pozele am plecat cu Rhanya pe terenul îngrădit.

-Deci. Să o luăm cu începutul. Noi suntem vârcolaci..și..

-Care noi? Noi doi?

-Toți cei de aici sunt vârcolaci

-Și fata de mai devreme?

-Nu. Deocamdată ea nu e. Nu asta contează acum. Tu erai om, iar eu te-am mușcat și te-am făcut vârcolac

-De ce ai face asta? a spus încruntându-se la mine

-Pentru a noi doi să fim suflete pereche

-Adică?

-Vârcolacii au câte un suflet pereche cu care stau împreună ca în povești: "Până la adânci bătrâneți". Și eu..te..plac..deci..

-Stai așa. Tu cine ești?

-Eu sunt Derek Hale. Așa mă cheamă. Sunt Alpha-ul Suprem, iar tu ești Luna mea. Tu ai fost răpită și sechestrată de unchiul meu

-De ce a făcut asta? a spus uimită de spusele mele

-Pentru că mă urăște pe mine. Și am reușit să te recuperez și ai intrat în comă. După ce ți-ai revenit nu ți-ai mai amintit nimic. Adică acum. Te las puțin singură ca să te uiți la toate pozele astea. Să nu pleci nicăieri.

Am ieșit de pe iarba artificiala și m-am așezat lângă un copac din apropiere ca să o pot vedea. Era mai greu decât credeam. Punea atâtea întrebări. Sper ca în curând să îi revină memoria.