Luna Si Alpha -1 Si 2-

12.Plan nou

Derek P. P. V.

O vedeam cum se uita la pozele date de Lissa. La fiecare poză pe care o vedea făcea câte o strâmbătură. Era așa amuzantă.

-Îți amintești ceva? am întrebat-o încet apropiindu-mă de ea

-Nu.. mi-a spus lăsându-și capul în pământ

-Să sperăm că îți revi..

-Nu! Tu nu înțelegi? țipă ea la mine. Chiar nu îți dai seama? Nu știu bine nici măcar cine sunt. Nu știu cine ești, nu știu cine e fata care mi-a dat pozele, nu știu nimic. Sunt o proastă. Nu îmi voi reveni niciodată. spune începând să plângă

-Nu spune asta. am încercat să o liniștesc luând-o în brațe. Și nu te mai face proastă. Nu e vina ta că ți-ai pierdut memoria.

Nu a mai spus nimic. S-a agățat de gâtul meu și a început să plângă. Nu știam ce să mai fac. Am încercat să îi explic tot ce știu despre ea, am încercat să îi arăt poze cu ea.

Mă gândesc intens la faptul cum aș putea să îi readuc memoria Rhanyei. Gata. Plan nou, știu ce să fac.

-Rhanya trebuie să mergem undeva. Pregătește-te că în 10 minute plecăm.

O aștept în mașină să vină și să plecăm. Cred că stau de 10 minute, când în sfârșit apare și ea. Se urcă pe scaunul din dreapta fără să spună nimic și plecăm. Într-un final ajungem în fața casei părinților ei.

-Ști unde suntem? Cine locuieste aici? a întreb sperând că își va aminti

-Ăă..nu știu! îmi răspunde întristându-se

Coborâm din mașină amândoi și înaintăm spre ușa casei. Nu apuc să ciocăn prea mult că Sandra, mama Rhanyei, apare în ușă.

-Draga mea! Te-ai întors!

Rhanya se uita confuză ba la mine, ba la Sandra.

-Ea cine e? îmi spune încet încercând să nu o audă femeia

-Cum adică cine sunt? tresare Sandra imediat ce a auzit. Ce i-ai făcut?

-Uite trebuie să vorbim

-Intrați!

Am intrat în livingul pe care îl vedeam pentru a doua oară. Emil era așezat pe canapea uitându-se la televizor. Acesta procedează la fel cum a făcut și Sandra și sare pe blondina mea.

-Uitați cum stă treaba. spun așezându-ne pe canapea. Rhanya a suferit un accident..

-Ce i-ai făcut? sare ca ars bărbatul din fața mea

-Nu i-am făcut nimic. Problema e că și-a pierdut memoria. Mă gândeam să o las la voi câteva zile, așa poate își amintește ceva

-Da desigur, dar..

-Nu i-am făcut eu nimic. Înțelegeți și voi măcar odată că nu sunt eu de vină.

Am plecat puțin nervos de faptul că cei doi nu aveau încredere în mine, dar nu înainte de a-mi lua la revedere de la Rhanya.