my angel - JK Finalizată

✨Capitolul 1✨

habar nu am unde sunt..știu doar că am plecat de acasă..iar am fost bătută..faptul că sunt în cărucior cu rotile nu mă oprește să fug de tata..e târziu și chiar îmi e frică..e întuneric și frig..

-mă urăsc..mă urăsc..mă urăsc!

"era târziu fata se oprește în loc plângând..deodată o mașină se vede din depărtare venind cu viteză pe stradă..șoferul mașini pierde controlul mașini, se apropia prea repede de fată..ea își dă seama așa că încercă să se împingă repede cu căruciorul cu rotile însă fără folos mașina intră direct în ea căzând..șoferul dându-și seama de cele întâmplate fuge imediat..acum fata era întinsă pe jos lângă cărucior într-o baltă de sânge.."

-e-este cineva aici? "abia mai vorbind" v-vă..rog..ajutor..

"totul era în zadar fata se chinuia să își țină ochii deschiși încercând să nu își piardă speranța însă deodată își închide ochii devenind inconștientă..totul până când din depărtare se apropie cineva..un băiat destul de înalt îmbrăcat în alb din cap până în picioare..avea tenul alb ca laptele și părul brunet..ochii lui erau mari și negri..se apropie ușor de fată zâmbind și o ridică în brațe"

-nu îți face griji micuțo..vei fi în siguranță îți promit "o sărută ușor pe obraz"

-te rog..salvează-mă "șoptește suspinând"

*****

-aish.."își deschide ușor ochii ținându-și mâna la cap"

-te simți bine? "se uită la ea"

-da..dar unde sunt părinții mei?

-oh păi "se uită în spatele lui" sunt pe hol.."se întoarce uitându-se la ea"

-mașina aceea..totuși am crezut că o să mor și am doar câteva zgârieturi..

-nu a fost așa grav doar că a trebuit să vi la spital pentru un consult să fim siguri că ești bine..

-dar..tu cine ești?

-um..eu sunt Jeon Jungkook sunt doctor..eu te-am găsit

-nu arăți ca un doctor "se uită la el"

-sunt în timpul meu liber dacă te referi că nu am uniformă "zâmbește" iar tu ești?

-Iseul..te rog spune-mi că trebuie să stau aici

-păi ar trebui să stai în seara asta pentru niște analize și investigați amănunțite să se asigure că ești bine iar mâine poți pleca..nu vrei să mergi acasă?

-nu prea.."își lasă privirea în jos"

-de ce? s-a întâmplat ceva? "se uită la ea"

-păi "oftează" nimic..e în regulă

-ești sigură? nu prea pare

-Jungkook?! "se aude de pe hol"

-oh sunt căutat..mă voi întoarce imediat bine? "se ridică"

-bine "dă din cap afirmativ"

-ai grijă "zâmbește apoi pleacă repede pe hol"

-idiotule! "îl ia de mână și îl trage într-un salon gol" ești nebun?!

-auu!..nuuu "își trage mâna" ce ai așa din senin?

-aishh "își pune mâinile în cap" ce cauți tu aici mă rog? și de ce ai salvat-o pe fata aceea hă?!

-Jimin hyung.."oftează" era să moară nu o puteam lăsa..este tânără..

-Jungkook..dacă nu este misiunea ta nu te interesează..acela era destinul ei să moară..iar tu l-ai schimbat ceea ce nu trebuia să faci..aishh

-dar hyung..

-ești un idiot "îi trage una peste cap"
acum descurcă-te cu asta singur..eu nu te voi ajuta să știi.."pleacă"

-stai hyung..îmi pare rău!..aishh

"băiatul iese și merge înapoi în salonul fetei însă ea nu mai era acolo..se uită prin jur căutând-o însă nici urmă de fată"

-cum a dispărut?..ea nici nu poate merge..aishh.."se oprește în loc" plânge simt asta..Iseul te voi găsi..

*****

-de ce ai încercat să fugi de acasă hă?! crezi că dacă mori rezolvi tot?!..aishh tâmpito.."îi trage una peste cap"

-îmi pare rău..appa.."spuse printre lacrimi și suspine"

-te rog las-o..nu mai da în ea..

-taci din gură tu! să nu te prind că mai pleci de capul tău că nu știu ce îți fac..ai înțeles?!

-d..da..

"bărbatul iese din cameră și trântește ușa apoi o încuie..fata se întinde în pat începând să plângă în liniște..strânge ușor perna ținând-o la piept..faptul că el se comporta așa durea mai tare decât faptul că nu putea merge..se obișnuise cu asta..o bătaie la ușă se aude"

-Iseul ești acolo? "șoptește bătând ușor la ușă" Iseul?..

-d..da..sunt..a..aici "se ridică ușor în fund "

-sunt eu Jungkook..

-J..Jungkook?..ușa este încuiată..tata m-a închis aici..

-așteptă puțin și fă liniște..

când sunt nevoit îmi folosesc puteri..cu condiția de a nu mă vedea nimeni..asta trebuie să rămână un secret..îngerii nu sunt niște ființe de care oamenii nu știu..doar că pretind că suntem niște lucruri supranaturale și nevăzute..

"fata face liniște și stă cu ochii închiși..băiatul reușește să deschidă ușa apoi o închide în urma lui și se așează ușor lângă fată îmbrățișând-o"

am simțit o îmbrățișare caldă și liniștitoare..Jungkook m-a îmbrățișat..mi-am dus ușor mâinile în jurul lui îmbrățișându-l apoi mi-am lăsat ușor capul pe pieptul lui..era atât de liniștitor aici încât aș fi stat o veșnicie..

-ești în regulă?..ți-au făcut ceva?..

-appa..m-a bătut "șoptește" dar sunt bine..

-aishh..omul ăla..el te-a luat de la spital? "se uită la ea"

-da..mi-a spus să nu spun nimănui nimic și să plecăm de acolo.."se uită la el" ar trebuii să plecați..

-nu-mi mai vorbi formal "zâmbește" pretinde că suntem prieteni

-bine "zâmbește ușor"

-așa te-ai născut de nu poți merge?

-ohh nuu..la 14 ani am căzut pe la o înălțime foarte mare..am vrut să mă sinucid..de atunci nu mai pot merge..de 4 ani m-am obișnuit cu ideea că nu o să mai merg vreodată..

-eu nu cred asta..te voi ajuta și te voi pune pe picioare din nou "zâmbește"

-va fi în zadar..mi-au spus că nu voi mai putea merge vreodată..

1002 de cuvinte acesta a fost primul capitol..scuzați dacă sunt greșeli și sper să vă placă <33