Jumatatea

Nebunie

Am fost trezita de sunetul ploii lovindu-se de tigla casei. M-am ridicat usor, in timp ce m-am indreptat spre frigider. L-am deschis. Ochii mei au inceput sa caute ceva bun, dulce. Din pacate nu am gasit ce cautam.

"Ce fel de OM nu are dulciuri!? Macar ceva, o chestie acolo!" soptesc eu, frigiderului. "Imi pare rau ca nu ai asa ceva in tine, trebuie sa doara..."

Incep sa caut mai adanc, era ceva lapte acolo, una doua oua ceva carne si ... oase?! 'Poate omul nu are cui sa ii le dea ...' incerc sa ma calmez eu in timp ce ma indrept spre dulapuri.

Il deschid, vad o cutie care pare a fi cereale, cea ce m-a facut sa zambesc si sa topai de fericire. Le i-au si apoi ma duc sa i-au laptele din frigider si ma apuc sa caut un bol, cau o farfurie, nu conteaza, imi este foame!

Reusesc sa gesesc un bol pe jos, parea curat, asa ca m-am dus la masa si am dat jos toate foile si dosarele care le acopereau.

Am aruncat o privire spre Austin, dormea dus. Saliva putin si statea intr-o pozitie ciudata, cu telefonul meu pe piept si doua trei dosare pe langa el sau pe el. 'Nu inteleg cum poate dormi asa ...' gandesc eu in timp ce i-au un scaun si ma asez la masa.

Deschid cutia si fara sa gandesc pun aproape tot continutul, dupa acea pun jumatate din lapte in bol, am exagerat. Acum masa era murdara, si podeaua la fel. Ma ridic si ma duc sa caut o lingura, o gasesc repede, intr-un sertar si ma duc inapoi la masa. I-au o lingura si o bag in gura, cand incep sa mestec simt un gust ciudat. 'Poate este expirat?' Cu cat mestec mai mult cu ata mai mult imi vine sa vomit. Decid sa ridic cutia si sa vad exact ce scrie pe ea.

"Ah, nu, DOAMNE!" tip in timp ce dau afara continutul , scuipandu-l din gura in timp ce incep sa sar ca o bezmetica prin casa.

"Mmmmrrrr..." il aud pe Austin in timp ce se intorce pe partea cealalta.

"Omul asta chiar nu poate fi trezit usor ..." murmur eu in timp ce tasnesc spre chiuveta. "Ewwww!" continui eu in timp ce caut un pahar si il umplu cu apa.

'Ce fel de om are mancare de caini!? Ce logica nu exista! Ahhhh!' Beau apa si ma apuc sa curat mizeria. Nu suport dezordinea, mai bine zis mizeria plus ca nu este casa mea.

Reusesc sa curat ceva, eh, omul asta m-a intoxicat cu mancare de caini, asa ca nu merita toata munca mea. Am inceput sa pun dosarele si foile inapoi, dupa ce am terminat de aranjat tot, m-am indreptat spre pat. Picioarele mele se miscau lenes, abea ridicandu-se de pe podea. In timp ce ma indrept spre pat ma impiedic de covor, cazand.

"Toanta ce esti!" imi soptesc eu in timp ce ma rodic si ma duc sa aranjez covorul.

In timp ce il puneam la loc, cum trebuia sa fie, drept, alineat cu patul, am simtit ceva sub acesta. Am decis sa il dau la o parte. Mainile mele au apucat un capat si au tras cu putere pana au reusit sa scoata covorul de sub pat si sa descopere ce era sub el.

"Ce naiba? Ce e asta?" Spun eu in timp ce examinez locul, parea a fi un lacat. "AUSTIN! Gata dormi de 100 de ani! Am nevoie de persoana ta!" Tip eu in timp ca ma indrept spre el si il trag de pe canapea.

"Muuuuuuuuu!"

"Mu..? Ok, hai, vrei sa te lovesc? O pot face!"

"Mrrrrrrummmmaaerrr!" imi raspune el in timp ce se ridica si se incrunta

" ... Ok, acum, hai," ii raspund in timp ce il prind de bluza si il trag spre acel lacat, care parea sa blocheze un fel de usa.

"Hopa! Gata, stai, nuuuu! Meow!"

"Aduc cainele!" tip eu in timp ce ii dau drumul si ma asez pe podea.

Se uita confuz la mine si apoi sa aseaza pe pat, sa intinde si ofteaza. Ma intorc si il vad ridicat, cu mana in par, se uita fix la lacat. Decid sa ma ridic si sa ma asez langa el. Era o liniste ciudata, doar ceasul se mai putea auzi, ma uit la el, au trecut aproape ore de cand m-am trezit. Ore pierdure.