Jumatatea

Mesajul

Apoi am asteptat putin pana s-a incarcat complet. A pornit, iar vocea mamei imi povestea ceva.

'Sunt sigura ca ai gasit cadoul tau pana acum, sper sa iti placa, iar noi ca de obicei dormim. Trebuie sa te trezesti si tu mai tarziu Van. Pentru ca stiu ca nu mai ai rabdare o sa iti spun Leganda Jumatatii.

Fiecare om are o jumatate. Aceasta iti completeaza personalitatea, fiinta, sufletul. In fiecare dintre noi se afla doi caini, iar unul a fost despartit de noi. Unul este nebunesc, rebel. Acesta semnificand minciunile, regretul, gelozia, lacomia, superioritatea, aroganta, invidia si mandria falsa. Celalalt este bun, iubitor. Semnificand bucuria, pacea, iubirea, adevarul, generozitatea, compasiunea, speranta si simpatia.

La varsta de nouasprezece ani trebuie sa iti gasesti jumatatea.Deoarece atunci incepi sa te dezvolti complet, iar fara asta nu vei putea gandi limpede. Guvernul a decis ca oameni fara un caine nu au dreptul de a a vea o familie, un loc de munca, viata.

Cainele care castiga este cel pe care il hranesti mai mult, iar personalitatea ta isi va arata pura sa natura.

Timpul acordat de guvern pentru a face acest lucru este un an. In acest scurt timp individul va trebui sa isi gaseasca jumatatea, daca acest lucru nu se va intampla cainele cat si omul isi vor pierde drepturile, iar cainele va fi eutanasiat...''

Apas butonul de pauza, atat de multe lucruri au fost aruncate spre mine si cat te gandesti ce putin a durat, ce simplu pare. Ma uit la telefon in timp ce imi vad mainile cum tremura putin. Apas butonul din nou pentru a intelege mai mult.

'Modul pin care iti vei cunoaste cainele este tatuajul cu care te-ai nascut, acesta fiind dat si cainelui, dar doar dorinta ta de a gasi jumatatea ta, de a te regasi te va putea ajuta.''

Asa este tot... Prea putin, mama mereu exagereaza lucrurile, dar acum nu stiu ce sa mai zic... Ma sperie. Ma ridic sa fug spre scari. Imi deschid usa camerei in fuga si ma imbrac. Imi iau ghiozdanul acela vechi si imi inchestui haine, apa si iPodul meu in el. Apoi cobor scarile si me duc in bucatarie. Ii las mamei si tatei un mesaj audio si plec. Cred ca asta trebuia sa fac, sa plec, dar nici macar nu mi-am luat ramas bun. Continui sa merg in pas alert, imi scot telefonul si caut o harta sau ceva ce ar putea sa ma ajute. Nici macar nu stiu unde sa merg, trebuia sa imi intreb parintii... Totusi nu cred ca mi-ar fi spus, adica, ei vor sa ma faca mai independenta... Ah!