Jumatatea

Ziua cea mare ''Yay!''

Duminica 24 Iulie 2500

Alarma de la telefon ma trezeste, uneori imi doresc sa nu fi cumparat modelul cu optinuea de proiectie... Deoarece dimineata, mereu se aprinde si nu il pot inchide fara sa ma ridic pentru ca nu imi pot da seama ce sa apas, iar acum mai si scria mare ''ZIUA MEA!" cea ce nu ma ajuta sa imi inchid ochii.

Nu mai am de ce sa fiu fericita, adica da...., la sapte ani zburdam prin casa si tipam 'E ziua mea!', dar acum nu prea am de ce. Intr-un final decid sa ma ridic. Imi frec ochii lenes in timp ce imi iau halatul de pe un umeras termic. Asa de cald! Ma infasor in el si cobor scarile, iar pentru a fi sigura ma uit pe geam sa vad daca este vreo masina in fata casei. Nu, nimic.

Ma asez pe canapeaua din sufragerie, apoi ma ridic pentru a lua telecomanda. Ma asez din nou si pornesc televizorul. Ma duc la stiri si apoi intru pe telefon. Este sase dimineata, iar eu sunt singura trezita. Decid sa ma ridic si sa merg spre bucatarie, poate imi gasesc unul dintre parinti ascunsi dupa usa, cine stie. Ma uit dupa usa, pentru a ma asigura ca nu o sa am parte de un atac surpriza. Totul e posibil cu ai mei. Cand intru, pe masa de sticla se afla o cuite si un biletel. Cu toate ca nu imi fac sperante poate, doar POATE in aceea cutie impachetata in hartie cu ursuleti care tin baloane in mana se afla o cheie pentru prima mea masina. Ridic biletelul, incep sa il citesc.

'La multi ani, mama si tata te pupa si te iubesc! Sper sa iti placa ce este in aceasta cutie.
P.S Ai clatite in frigider!'

Imi bag hartia in buzunar si incep sa rup ambalajul. Reusesc sa vad o cifra. '5' urmata de un iPhone. Desfac cutia, un iPhone 5, o vechitura ordinara. Era gros si foarte ciudat, ma uit prin el, comenzile erau prea complicate si intortocheate, dar mi-am dat seama cum sa il folosesc. Langa cutie se aflau castile mele de la Apple prin bluetooth. Le bag in telefon si caut muzica. Acea muzica ciudata, dar linistitoare. Ma duc spre frigider si descid usa, imi iau clatitele si le incalzesc putin.

Asteptam ca mama sa iasa din cemera ei sau tata. Iau o clatita si incep sa rontai crusta ei. Nu prea imi este foame asa ca decid sa ma ridic de la masa si sa ma arunc pe canapea. Imi i-au ,,noul'' telefon cu mine si incep sa explorez optiunile acestuia. Ajung l-a o aplicatie numita 'Voice Memos' o deschid, poate este ceva acolo... Totul este posibil. Mai ales de ziua mea.

Gasesc o inregistrare intitulata 'Ce trebuie sa stii...'. O deschid si astept sa se incarce, ce incet se incarca... In timpul asta am inchis televizorul si mi-am luat o cana de apa, apoi m-am asezat mai confortabil pe canapea si am apasat pe butonul 'Caldura' al canapelei.