Jumatatea

Silueta din umbre

Austin incepe sa ma traga in timp ce prinde viteza. Ochii lui cautau ceva, nu intelegeam ce. Il vad cum isi fixeaza privirea pe o pestera. Ma uit in spatele nostru, vad cum o silueta ne urmareste. Nu imi puteam da seama mult, dar stiam ca suntem urmariti de un patruped. Parea a fi o felina.

Ne apropiem de intrare. Se opreste si se uita la mine.

''Ok, intra!'' imi spune gafaind.

''S-Stai ce?'' ii spun in timp ce il simt cum ma impinge in acea gaura intunecata. ''Ce faci!?'' ii spun.

Il vad cum isi pune degetul pe buzele mele in timp ce se uita in spate.

''Shhhhhh ... Stai aici, nu te misca, o sa ma intorc.'' imi spune in timp ce dispare printre copaci.

Ochii mei incercau sa isi dea seama ce se intampla. In timp ce aud un zgomot puternic tresar, apoi vad o silueta iesind dintre copaci. Imi tin respiratia. Vad acel animal cum iese de sub umbre. Avea un corp robust, coada ii era lunga, iar ochii vigilenti.

Era o puma. Ochii mei s-au marit, frica incepea sa-mi curga prin sange. Inima mea a inceput sa bata din ce in ce mai rapid. Continui sa imi tin respiratia, intre timp vad silueta acea plecand, se indrepata in directia luata de Austin.

Oftez adanc in timp ce simt cum o lacrima se prelinge pe obrazul meu. Tot felul de ganduri m-au cuprins. 'Daca o sa il prinda,'' ''Poate il omoara'', ''Stai, ce o sa fac eu?''. Aud zgomotul unor roci cazand. Tresar in timp ce imi indrept privirea spre intrarea in pestera. Cateva pietricele au cazut. 'Stai, nu e bine! E ceva acolo!' imi spun in timp ce me ghemuiesc.

Astept sa vad cine sau ce era acolo. O mica rozatoare a coborat. Se uita la mine in timp ce se apropia.

Am reusit sa ma linistesc. Era o veverita. Oftez adanc in timp ce ma apropii de iesire. Schitez un zambet subtil in timp ce ma uit la ea. Se agita de colo colo, din cand in cand uitandu-se la mine. Mana mea era acum luminata, iar ochii mei scanau imprejurimile.

''Van!?'' era o voce cunoscuta.

''D-Da?'' murmur eu in timp ce ies din acea pestera.

Il vad pe Austin tinand o bluza de a mea pe mana lui stanga. Se apropie de mine si isi lasa corpul sa cada pe iarba.

''Ce s-a intamplat!?'' ii intreb in timp ce ii examinez mana.

''Un mic accident cu o felina.'' imi raspunde in timp ce schiteaza un zambet.

''Foarte mic.'' ii raspund eu sec in timp ce indepartez bluza.

Era plina de sange, iar el avea o rana deschisa. Nu se vedea os, dar era destul de adanca. Ma duc spre ghiozdan si i-au o sticla de apa goala.

''O sa ma intorc.'' ii spun in timp ce ma duc sa caut o sursa de apa.

Reusesc sa gasesc un fel de rau, foarte subtire. Imi umplu sticla de apa si ma duc inapoi. Nu eram sigura ce sa fac, nu stiu ce se face in momente de genul asta.

Cand ajung il vad cum incerca sa i-a batonul de ciocolata din ghiozdan. Il dau si apoi imi i-au o esarfa, care din fericire a mai ramas in ghiozdan. Torn apa peste rana si apoi peste esarfa. Legand esarfa de mana lui.

''Serios, nu puteai gasi si tu una care nu este cu inimioare!?'' imi spune in timp ce se ridica.

''Nu, acum daca nu iti convine poti sa te acoperi cu frunze.'' ii spun in timp ce i-au ghiozdanul. ''Dar, cum s-a intamplat?'' il intreb in timp ce il fixez cu privirea.

''Ummmm ... Pai, alergam, aveam un avantaj bunicel, sa zicem, apoi gasesc un copac mai vechi, destul de inalt si decid sa ma urc in el.'' imi spune in timp ce isi desface batonul de ciocolata.

''Hopa, adica tu nu sti ca se pot urca in copaci?'' ii spun in timp ce imi scot telefonul.

''Ba da, dar ma gandeam ca nu o sa ma vada ...'' imi spune pe un ton sec in timp ce musca din ciocolata.

''Sunt sigura ca era oarba.'' continui eu.

''Dap. Asa, deci m-am urcat in copac si apoi, normal, s-a urcat si ea. Din motive de siguranta am inceput sa imi scutur piciorul ca un bezmetic, ca sa nu ajunga la mine.'' imi spune in timp ce un zambet subtil apare pe fata lui.

''Aha, vad ca a ajutat ...'' ii spun in timp ce ma uit la mana lui.

''Dar chiar a ajutat, pana la un moment dat. Pai ... Si apoi m-a zgariat ... Nu cred ca mai conteaza.'' imi spune in timp ce pleaca.

''Sigur ca nu conteaza.'' ii raspund eu pe un ton sarcastic.

Ma duc dupa el. Cum sa nu conteze? Bine, adica nu prea imi pasa, dar conta ... nu? Oricum, eu cred ca as fi murit asa ca ... bravo lui? Totusi nu as fi mers prin padure, pentru ca as fi avut banii!

Continuam sa mergem. Eu inca aveam telefonul in mana cu busola, iar ghiozdanul era in posesia mea. Ma simteam mai bine sa il am langa mine.

Din cand in cand eram nevoiti sa ne oprim. Austin obosea mai rapid, iar eu trebuia sa ii refac bandajul improvizat. Ah, chiar de asta aveam nevoie acum!