Jumatatea

Planul

27 Iunie 2210

Intram pe usa. Niste scari din geam, in spirala se duceau pana jos. Nu intelegeam de ce o luam pe aici, dar l-am urmat. El a insceput sa sara de colo colo. Ochii mei il urmeau lenes.

Am ajuns la capatul lor. Austin mi-a facut semn sa il urmez. A intrat pe o usa pe care scria: "Hotel Restaurant". Cand am intrat si eu mirosul mancarii mi-a invadat narile. Foamea m-a cuprins imediat.

"Vanessa o sa facem asa,o sa luam masa si am auzit ca la hotelul asta masa se plateste o data cu rezervarea camerei, deci ne ducem si mancam, poartate natural."

"Am inteles, sir" ii spun eu pe un ton sec.

"Sa nu mai indraznesti sa-mi spui sir" Imi spune in timp ce se ma fixeaza cu privirea.

"Ok, sefule" ii raspund in timp ce il vad cum muschii fetei i se incordeaza.

Ne asezam la cea mai retrasa masa, iar Austin pleaca sa isi ea mancare. Cum poate sa se comporte asa de normal?

Se dece si isi ea o farfurie. Il vad cum isi pune niste friptura de vita si cartofi prajiti.

"Van, tu ce vrei?" Imi spune in timp Ce se apropie de mine

"Um, n-nu stiu"

Ma ridic incet, putin dezorientata si ma indrept spre mancare. Imi i-au o farfurie sa incep sa misun pe acolo. Ochii mei scanand locul.

Reusesc sa imi gasesc o salata si o apa plata, era inca dimineata, asa ca nu am exagerat.

"Buna ziua," spun eu in timp ce vocea mea a inceput sa tremure, in timp ce trec pe langa un cuplu mai batran care se uitau la mine, schitand usor un zambet calm si prietenesc.

Ma apropii de masa aleasa de Austin si ma asez.

"Spune-mi lucruri despre tine,nu ne prea cunoastem,trebuie sa-mi cunosc partenerul de calatorie" Imi spune in timp ce se apropie de mine.

"Ok, incep eu, ma numesc Austin Harold Williams, sunt fiu de doi guvernatori, dar la varsta de 14 ani am plecat de acasa ca nu mai suportam regulile stricte, sti eu sunt mai liber, sunt o fire care nu suporta sa i se impuna reguli stricte, si daca mi se aplica...explodez. De la 14 ani am supravetuit cu ajutorul unei "gastile" de independenti care nici ei nu se impun legilor guvernului, am indurat foamea,frigul si tot mereu ne feream de politie."Gastile" astea sunt in fiecare cartier, ele sunt cele care provoaca pagubele pe timp de noapte, iar guvernul face asa incat sa nu se afle usor de noi, oarecum suntem in umbra si acolo ramanem, daca vrem sa socializam cu oamenii normali ne comportam absolut normal, la fel ca voi, de aceea nu am probleme prin a fi fals. Cam asta e, in rest , nu stiu ce sa iti mai spun.Povesteste-mi lucruri despre tine."

"Numele meu intreg e Vanessa Madison Moore,traiesc cu mama si tatal meu, sunt oameni normali, mama e casnica si tata e bucatar.Nu prea ne descurcam cu banii, de ziua mea mi-a luat iphonul 5, iti dai seama ... Sunt o fata care este foarte responsabila, nu imi place sa incalc regulile, ma simt foarte vinovata numai cand omor o musca, imi place sa invat, am mers la scoala pana la varsta de 16 ani, dupa am facut cursuri acasa cu mama, din insuficienta de fonduri bancare.Sunt foarte insistenta, si tot mereu trebuie sa obtin ceea ce vreau, daca nu o sa am crize si dupa o sa fiu demoralizata, cam asta e tot, am avut o viata destul de plictisitoare. A si evadez din lumea asta cand ascult muzica sau desenez." Ii raspund in timp ce incep sa mananc.

"Van,trebuie sa ne facem un plan cat mai repede, acum"

"Bine, deci trebuie sa mergem in sud nu?Inspre sud, nu o sa mai putem folosi nici un mijloc de transport pentru ca e numai padure pentru 5-6 hectare,avem mult de mers"

"Sa inteleg ca nu o sa mai gasim civilizatie.Da-mi ghiozdanul tau, si stai aici nu te misca cand iti fac semn sa vi, sa nici sa nu mai te gandesti, doar sa vi."

"S-Stai! Unde mergi?! Au ..." Ma opresc in timp ce il vad cum imi face semn sa tac din gura.