Jumatatea

Ella

Nu imi pot da seama cat timp a trecut, Sau mai exact nu vreau sa imi dau seama. Adica am telefon, dar nu prea vreau sa stiu.

Imi ridic privirea si il vad pe Joe cum scoate un fel de caramida, albă. Avea un scris sters, nu puteam sa disting decat "Nin" cea ce era nu ma ajuta. Mai era si un "B" pe acolo.

Porneste, avea un ecran asa de mic si avea 4 butoane, decid sa vad ce era.

"Joe? Ce e aia?" Murmur eu confuza.

"Um ... Nintendo GameBoy, e vechi." Spune el in timp ce il închide, si se grabeste sa îl bage în buzunar.

"Ss... Vine, Autin, lângă uşa, pregăteşte ala," continua acesta.

Austin se duce la usa, si scoate Adel cutit electronic.

O umbra se poate vedea pe hol. Dupa ceva timp am putut sa vad corpul acela robust, gigantic se puteau auzi ghearele pe piatra. Imi era frica, nu stiu de ce.

Deschide usa, in gura avea o paine, era uda, uhg, de ce?! Atentia mea s-a indreptat sore acea fata, care a fost ranite ieri.

A prins-o de haine si a inceput sa o traga afara din cusca. Fetita care era langa ea se uita la Uno, aproape plangea. As fi vrut sa fac ceva, dar ... Nu puteam, sau nu stiam ce.

Niste tipete ingrozitoare au umplut camera, pasajul. Apoi nimic. Liniste.

Usa era inchisa. Ma uit la Austin care zambea.

"Gata, e acolo,"spune el in timp ce incearca sa deschida usa.

"Nu! Tu GANDESTI?!" Ii raspunde Joe in timp ce se repede spre usa. "Tocmai a omorat pe cineva SI TU crezi ca e momentul ideal sa iesim!?" Continua aceta.

"Dar cat vrei sa asteptam?!"

"Nu mult, poate ceva ore, "

Avea dreptate, era încă aici. Ma uit la Mike, era langa fratrele lui. Care tremura, câinele care era acolo parca nu mai respira.

"Joe? Al cui e câinele?" Spun eu în timp ce il prind de maneca.

"Al parintilor, la-u primit ca sa ii protejeze."

"Dar ... Cum are Mike un frate, cand numai un copil este acceptat, nu aşa era?"

"Asa era, dar ... S-a ridicat la 2."

"Aa, ok. Şi ... De unde ai aia?"

"Aia?"

"Caramida, jocul si de ce? Adica sunt atât de multe opţiuni."

"Pai, acest magic GameBoy îl am de vreo 3 ani? Şi ... Pentru ca imi place, nu am mai văzut asa ceva, până acum."

"Aha si... Cum merge?"

"Nu e important, îţi pot spune si dupa ce iesim. De parcă nu o sa mergem împreună sa ne găsim jumatatea."

"Aa.. da."

"Ba nu, nu vi cu noi." Raspunde Austin.

"Nu poti sa ma opresti ..." Rade Joe in timp ce se duce la usa. "Acum, sa deschidem asta,"

"Um ... Joe? De ce nu ai folosit, um ... Caramida?"

"Pentru ca e posibil sa nu mai gasesc asa ceva."

"Aha, nu te inteleg, dar altfel nu ne-am fi intalnit." Raspund eu zambind in timp ce ma duc spre Austin care se uita la mine confuz si poate putin enervat. "Nu-i asa ca poate veni si Joe si Mike?" ii soptesc eu pe un ton entuziasmat.

"Ugh! De ce?!"

"Pentru ca daca nu o sa te pocnesc." spun eu pe un ton inocent in timp ce il prind de haina.

Nu mai spune nimic. Decid sa ma indepartez de Austin, nu am nimic cu el, dar se comporta ca un copil. Ochii mei gasesind silueta acelei fetite. Ma indrept sprea ea, imi deschid gura, incercand sa vorbesc, dar nu stiam ce spune plus ca nu aveam cum sa primesc un raspuns daca aceasta fata nu putea vorbi.

Mainile mele o i-au in brate, nu opune rezistenta. Parea sa se linisteasca, era ciudat, nu mai facusem asa ceva dar era ceva usor. O ridicasem, se prinsese de mine mainile sale acum tragand de bluza mea. Am zambit, nu ii mai puteam vedea pe Austin sau pe Joe, eram doar eu si Ea. In intuneric.

"VANESSA!"

Tresar, ochii mei cautand sursa tipatului. O strang pe fetita in brate, ma ridic si ma duc spre usa.

Mike, Joe si Austin se uitau la mine si la Ea.

"Ce faci?" spune Austin in timp ce se indreapta spre mine.

"Nu o putem lasa ... Eu nu o pot lasa, plangea, trebuie sa ii gasim familia." spun eu in timp ce o pun jos, tinandu-o de mana.

"Ella," spune Mike, pe un ton slab, aproape lipsit de putere. "Asta este numele ei, Ella,"

"Um, USA!?" spune Joe in timp ce o deschide.

Fata mea se lumineaza brusc. Fug spre Joe, prinzandu-l de gat si imbratisandu-l, eram liberi, da sigur, am stat o zi aici si ei ... de ceva timp dar am iesit!

"Hai!" spun eu.

Il vad pe Mike cum o i-a pe Ella in spate. Joe acum radea, iar Austin ... Innebunise, mai exact avea o fata de psihopat.

Nu stiam daca Uno mai era aici, dar am continuat sa merg, mainile mele cautand holul. Dupa ceteva minute imi dau seama ca Mike si-a lasat fratele acolo, ma intorc. Nasul meu ataingand ceva. Simt cum ceva imi respira pe gat.

"Van? Tu esti?" murmura o voce, nu imi putea da seama cine e, poate Mike.

"Da ..." oftez eu in timp ce caut fata lui. "Mike?"

"Mda?"

"Fratele tau?" spun eu in timp ce incerc sa ma dau putin mai in spate.

"N-nu am ce sa -"

Il imbratisez. Sigur era greu, nu imi placea sa vad oameni suferind. Ma facea sa ma simt prost. Austin si Joe nu puteau fi auziti cea ce era ciudat. dar am deics sa nu mai ma gandesc la asta ci sa incerc sa il fac pe Mike sa uite, era vina mea ca i-am auds aminte de fratele lui, asa ca trebuie sa ajut. Deobicei nu sunt asa de prietenoasa, dar, el chiar avea nevoie.

Parea ca a inceput sa planga, era dureros.

"CINE NAIBA E AICI!?" striga o voce care parea sa fie a lui Austin.

"Austin, ss... ai rabdare." spun eu in timp ce bratele mele nu mai il ating pe Mike.

Continui sa merg pe coridor. Mana mea cautand ceva cu care sa pot sa deschid lumina, trebuie sa vedem pe unde mergem si unde este usa, iesirea, chestia pe unde am intrat.