Baiatul...

349 30 2
                                    

Nu tin minte daca mi-am luat banii, cea ce este o problema. Ma intorc spre casa...

"Cheile! Acum o sa arat ca si cum as vrea sa intru prin efractie.." Vorbesc eu cu mine.

Ajung in fata casei, urc scarile. Incerc se deschid usa, nici o sansa se inchide automat... Ah!

Apoi incerc geamurile. Unul este jumătate deschis. Imi bag piciorul drept prin deschizatura. Nu sunt sigura daca imi încape restul corpului... Sunt destul de inalta si supla, dar deschizatura aceea este mica. 

Vad incuietoarea de la geam, casa noastra fiind veche mai avem asa ceva, inca... imi strecor mana si incerc sa ajung la aceasta, dar piciorul meu ma impiedica. Nu am avut de ales...

''MAMA!" strig eu, sperand sa nu trezesc toata strada. ''MAAAAMMMMAAA!"

Intr-un final dupa cinci minute de tipat, mama coboara in halatul ei, deschizandu-mi geamul. Intru in casa si schitez un zambet ciudat in timp ce ma indrept spre camera mea usor.

''Vanny, vezi sa nu uiti sa iti iei haine GROASE!" imi spune ea in timp ce ma urmareste prin casa.

Imi dau jos pantaloni scurti si imi pun o pereche de blugi cachi si o bluza neagra, apoi imi iau o sapca si imi leg un pulover de talie. Ma duc spre un sertar si imi deschid safe-ul. Ah, de ce l-am luat pe cel cu amprenta ... dureaza prea mult, iar mama ... are timp sa imi mai strecoare inca vreo zece chestii in ghiozdan.

Intr-un final reusesc sa imi iau banii, ii indes intrun portofel si ii pun o parola noua. Decid sa imi leg parul intr-o coada. O pup pe mama si cobor in viteza. Intru in bucatarie imi iau o bucata de paine si il pup pe tata pe obraz. Ma duc spre usa si imi iau bocanci in picioare, apoi imi indes o pereche de opinci in ghiozdan. Arata asa de ciudat acum...

''Van ... cheile!'' imi striga mama in timp ce se indreapta spre usa.

''A da, merci! Va iubesc, pa!'' le spun eu in timp ce ii imbratisez ies pe usa inainte sa plang.

Ma uit la ceas, era ora 10:00 dimineata, mai am timp sa ma gandesc ce o sa fac. Trebuie sa imi gasesc un loc de dormit, foarte multe lucruri ciudate se intampla noaptea pe strazi. Decid sa ma indrept spre tren. Este foarte rapid, iar eu chiar nu aveam timp de pierdut. Era cald, iar pantalonii lungi nu ma ajutau. Am intrat la un supermarket si am cumparat o sticla cu apa. Am apasat pe butonul de racire si am savurat apa acea rece cu lacomie. O arunc la gunoi si merg in pas alert spre gara. 

Odata ajunsa acolo m-am dus la bilete, am fost intampinata de un robotel dragut, care imi spunea niste instructiuni inutile. Imi cumpar biletul universal si intru in tren. Ma asez langa un baiat de, sa zicem ... Optsprezece ani si ceva? Nu ma descruc la asa ceva. Tine un cutit in mana cu care sculpteaza o creanga. Trebuie sa recunosc, avea talent. 

Il examinez cat de discret pot. Avea un ochi caprui si unul de un albastru deschis, parul lui fiind de un blond pal. 

Decid sa imi scot telefonul si sa citesc ceva. Nu sunt tipul de persoana care vorbeste daca nu este intrebata asa ca stau linistita in tren si o sa cobor unde imi vine, pentru ca nici nu stiu unde voi ajunge.

''Aham,'' 

''Hm?'' spun eu in timp ce imi ridic capul din telefon si schitez un zambet fals.

''Austin,'' imi spune acel baiat si imi intinde mana. ''Tu?''

''Vanessa ...'' raspund eu in timp ce dau mana cu el. 

''Aha, ma bucur sa te cunosc,'' continua acesta sec in timp ce se intoarce la ceanga lui.

Era ciudat, nu voi intelege de ce oamenii sa baga in vorba cu un strain, nu are sens. Imi pun castile ca sa evit conversatiile nedorite.

''Unde mergi?'' ma intreaba cand ma vede ca ma pregatesc sa imi pun castile.

''Nu stiu exact, unde ma duce vantul, cred ...'' murmur eu in timp ce ma simt obligata sa ma uit la el.

''Chestiile alea cu Jumatatea?'' imi spune razand in timp ce se ridica si se apropie de mine.

"Hm, sti unde trebuie mers?'' continui eu in timp ce ma apropii de peretele trenului.

''Nup,'' imi spune uitandu-se la mine. ''Nu musc, sa stii'' continua razand.

''Nu ma asteptam sa musti,'' murmur 

''Aha, mk. Aici cobor eu, poate ne mai vedem? Sau poti veni si tu''. Imi spune in timp ce deschide geamul trenului.

''Unde? De ce? Ce faci!? Stai, iti cauti si tu Jumatatea?'' ii spun in timp ce me ridic.

''Ah, atatea intrebari. Merg unde ma duc picioarele astea. Pentru ca pot. Sar pe geam, dap, asta fac, cred ca putina companie nu ar '', rade el in timp ce sare.

Nu stiam unde sa ma duc, poate putina companie nu ma deranjeaza, dar nici nu il cunosc. Cu putinul timp de gandire si presiunea asta am acceptat oferta, ah...

Ma duc spre usa si ies civilizat, apoi me indrept spre baiatul acela.

''Ok, tata mi-a spus ca trebuie sa o luam spre sud, este Guvernator asa ca stie multe'', imi spune el in timp ce isi roteste ochii. "Ce parere ai despre reguli?'' continua acesta.

''Um ... Trebuie respectate?'' spun eu pe un ton sec in timp ce ma opresc sa imi leg sireturile.

''SERIOS!? Asta e tot?'' spune acesta razand in timp ce se holbeaza la mine. ''Uite, regulile sunt tampite! Mai aleas astea!'' continua acesta in timp ce incepe sa rada.

''Ce e asa de amuzant?'' ii spun eu in timp ce ma incrunt.

''Ghiozdanul ala, zici ca a mancat o vaca...'' 

''Aha, ok...''

Am continuat sa il urmaresc, ma intrebam unde o sa dormim ... Poate are el o solutie, nu aveam chef sa stau pe strazi. Usor, usor am intrat in oras. Ca de obicei liniste completa. Imi maresc pasul vazandu-l cum a inceput sa alerge. Nu aveam chef sa alerg, asa ca l-am lasat sa avanseze, nu ma deranja daca il pierdeam.

Din cand in cand se mai uita in spate sa vada daca mai exist, de ce am ales sa cobor, totusi pot sa plec ... Imi aud telefonul sunand. Raspund.

''Hei, mama!'', ''Da, sunt bine!'', ''Nu, nu este frig...'', ''Normal ca nu stiu unde sa merg..'', ''Aaaaa ... Stai exista asa ceva?'' ''Da? Ok... Ok.. te pup! PA! PA!''

Imi inchid telefonul, apoi observ cum Austin se apropia de mine. Avea o privire intrebatoare.

''Cine era?'' ma intreaba incercuindu-ma.

''Um ... Mama si a spus ca ...''

''Ah, ok credeam ca vorbesti cu servicile secrete sau ceva ...'' ma intrerupe el.

''Ce vrei sa spui? Ah nu conteaza, mama a spus ca trebuie sa ne oprim la Northway, apoi sa mergem spre sud si ... Um ... asta e tot ce a zis'' murmur eu.

''Ok, spre tren!'' spune el in timp ce se rasuceste pe calcaie si merge in pas alert.

Il urmaresc, nu e asa de rau sa ai companie, dar mi se pare ciudat. Oftez adanc, schitand un zambet pal. Imi desfac coada si imi dau jos sapca prinzand-o de pantaloni. 

JumatateaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum