Timpul acela in care eram singura a parut o vesnicie. Incepusem sa numar secundele, nu ma simt comfortabil cand sunt singura, mai ales cand stiu ca nu e bine ce fac ...
Tresar in timp ce vad cum telefonul meu se lumineaza. Era mama, nu stiam daca sa raspund sau nu, dar as putea sa raspund, nu vreau sa o ingrijorez.
''Buna,'' ''Mmmm, nu-nu'' ''Nu inca,'' ''Da, sunt bine,'' ''Normal ca am gasit,'' ''Ok, te pup, da si mie imi este dor de tine.''
La finalul convorbirii ii aud vocea cedand putin. Ma simteam putin cam rau pentru ea, nu vroiam sa fie singura ... Da, era si tata acolo, dar ma simteam ciudat, fara ei. Oftez adanc in timp ce imi termin apa. Ochii mei fixand usa pe care a iesit Austin.
Ii had silueta intrand in camera, avea o fata foarte relaxata. Se apropie de mine si ma prinde de mana.
''Ok, hai'' imi spune zambind in timp ce ma trage spre iesire.
''U-Unde mergem?'' ii spun in timp ce imi maresc pasul.
''O sa vezi tu,'' imi murmura in timp ce se uita la receptioner si zambeste.
Iesim pe usa, strada era pustiei, iar el inca ma tragea. Ma uit la ghiozdan, era mai mic.
''Ce s-a intamplat cu ghiozdanul!?'' ii spun pe un ton putin rastit
''Pai, a pierdut ceva haine,'' imi spune pe un ton sarcastic in timp ce ma trage spre gara.
''Stai, CE?!" ii spun in timp ce incerc sa il opresc. ''Cum adica? Stai unde mergem!?'' ii spun in timp ce ochii mei revad gara.
''Ah, da greu e sa ma inteleg cu tine. Ok, deci: am fost nevoi sa dau ceva haine jos si sa pun ceva mancare. Pentru ca aveam nevoie si mergem spre sud, tu unde crezi?!'' imi spune in timp ce se intoarce si ma fixeaza cu privirea.
Isi pune mainile pe umeri mei si se uita drept in ochii mei. Apoi zambeste putin.
''Uite, stiu ce fac, adica ... Cred ca stiu, acum hai se ne grabim.'' imi spune in timp ca imi da drumul si pleaca.
Il urmez. Intra pe peron si se urca pe o scara mai mica a trenului. Il vad cum ajunge pe tern, se uita la mine in timp ce imi intinde mana. Am inceput sa imi misc capul frenetic in timp ce el s-a incruntat putin.
Simt cum ma prinde de mana.
''Stai, stai, stai! Nu trebuia sa mergem spre SUD!?'' ii spun in timp ce imi smucesc mana din stransoarea lui.
''Ba da, tu ce crezi ca fac?'' imi spune in timp ce se face comod.
''Pai, SUD in Northway,'' ii spun pe un ton sec.
''Pai da! Ce crezi ca fac!?'' imi spune in timp ce imi arata ce scria pe tren.
''Northway de Sud'' Ma uit la scrisul acela negru si mare. Exista asa ceva!? Oftez adanc si ma urc.
''D-Dar, ce facem noi sus, nu trebuie sa fim in tren?'' ii spun in timp ce il vad cum se ridica incet.
''Daca am face acest lucru ar trebui sa platim,'' imi spune in timp ce sare.
''Avem bani! Stai, de ce sari?'' ii spun in timp ce ma apropii de margine.
''M-am gandit la ceva si nu cred ca o sa fie asa de rau. A si banii nu ii mai avem, nu puteam sa pun un baton de ciocolata din cauza lor asa ca i-am aruncat.'' imi spune in timp ce schiteza un zambet subtil.
''CE AI FACUT!?" ii spun in timp ce cobor.
''Ah, am aruncat banii, esti surda?'' imi spune pe un ton sarcastic in timp ce se indreapta spre iesirea din oras.
''De ce in numele Lui Dumnezei ai face asa ceva!?'' continui eu in timp ce il fixez cu privirea.
''Am mai zis de ce.'' imi spune pe un ton sec si plictisit.
''PENTRU UN BATON DE CIOCOLATA!?'' ii spun in timp ce incep sa gesticulez agresiv.
''Da, da pentru un baton de ciocolata.'' imi spune in timp ce scoate batonul si mi-l baga in fata.
''Serios?'' ii spun in timp ce ma uit la el si imi incrucisez mainile. ''Sunt dezamagita, ai luat doar un baton, adica hai sa aruncam si telefoanele, ce, pft! Avem noi nevoie de ele!? Adica, te rog, hai sa mai luam inca o suta.'' ii spun pe un ton sarcastic.
''Pai, asata va fi o problema pentru ca in padure nu exista batoane de ciocolata.'' imi spune pe un ton serios in timp ce iese din oras.
''Sigur ca o sa gasesti tu!'' ii spun in timp ce ma duc dupa el.
''Poate,'' imi spune in timp ce intra in padure si se opreste putin.
Mirosul acela de brad era minunat, nu am mai fost intro padure da cand aveam opt ani. De cand mergeam cu tata sa exploram.
''Bine, asadar, da-mi telefonul tau.'' imi spune in timp ce isi intinde mana.
''Nu! Poate pe asta il dai la schimb cu o ginda!'' ii spun in timp ce ma duc spre o buturuga.
''Nah, o sa il dau pe o veverita.'' imi spune sarcastic in timp ce ma urmareste. ''Hai, da-l incoa, avem nevoie de busola.'' imi murmura.
''Ah, poftim.'' ii spun tin timp ce imi scot telefonul din buzunar.
Il vad cum il ea si deschide aplicatia acea. Apoi asteapta sa sa incarce. Dupa acea o i-a la stanga, uitandu-se in telefon.
''Austin ... Ai, .... grija ...'' ii spun in timp ce il vad cum da cu capul de un copac.
''Ah ce naiba!? Cine dracu' a pus copacul asa aici!?'' spun in timp ce isi freaca capul.
''Um, natura.'' ii spun in timp ce ii i-au telefonul din mana. ''Hai,'
Am preluat controlul, nu cred ca o sa ajungem in viata, dar macar stiu ca telefonul meu este si va si fi in siguranta.
Ma plictiseam, nu era nimic interesent de facut ca lider, sau ce oi fi fost. Oricum padurea era plictisotoare. Imi dau seama de ce nu am mai venit aici, acum.
Aud un sunet destul de infudat si ciudat, ma intorc. Il vad pa Austin cum se uita la mine.
''Ai auzit si tu?'' il intreb
"Mh,'' murmura in timp ce ma prinde de incheietura maini. ''Hai, vino!'' imi spune in timp ce ma smuceste.
CITEȘTI
Jumatatea
AdventureTe-ai intrebat vreodata cum este sa traiesti intro lume in care toti oamenii au o ,,Jumatate”? Vanessa este o fata de optsprezece ani, iar pentru ea cautarea ,,Jumatatii” este o prostie, dar atunci cand viata ei este cea care va suferi decide sa p...
