Jumatatea

Ghemul mutant

Mergem de doua zile, nu mai avem de mancare si eu mor de foame, Austin s-a apucat sa manance iarba ... Paradisul pe pamant.

"Nu mai pot. ma dor picioarele Austin!" ii spun in timp ce imi las corpul sa cada pe el. Imi agat ,,ghearele" da mana lui facandu-i haina sa alunece de pe umarul lui.

"Mai e ... CE CREZI CA FACI!?" ma intreaba in timp ce se uita la mine.

Il vad cum incepe sa isi miste muschii fetei, schitand un zambet ciudat. Isi pune mana peste mainile mele si se opreste din mers. Mi-le desprinde in timp ce ma fixeaza cu privirea. Apoi isi i-a cealalta mana si isi ridica maneca. Continua sa zambeasca in timp ce imi da drumul si imi face un semn cu capul sa il urmaresc.

"Mai avem putin, cred ca poti rezista, nu?" imi spune in timp ce isi intorce privirea.

"Nu, nu pot." ii spun in timp ce ma duc dupa el.

Ma simteam cam ciudat ... privirea aceea pe care a avut-o cand mi-a luat mainile, era calda, calma si neobisnuita ... Am decis sa nu mai analizez aceste lucruri.

Picioarele mele parca erau de gelatina. De cand mergem nu ne-am oprit doar ca eu sa ii schimb bandajul lui Austin si, ocazional, sa dormim. Ieri am facut inventarul la mancare si apa. Aveam trei frimituri de biscuiti. Le-am dat unui raton ca sa uite de noi. Am mai ramas cu trei sticle da apa, una este pe jumatate plina.

Ochii mei scanau copacii, am observat cum o creanga a inceput sa se miste cu putere. Ma opresc si fac doi pasi inapoi.

"A-Austin?" murmur eu.

"Mda?" imi spune in timp ce se intoarce.

"A-a-i auzit ... ?" continui pe un ton scazut vocea mea devenind pitigaiata.

"Ce sa aud?'' imi spune in timp ce se apropie de mine.

Inainte sa ii raspund aud un zgomot infundat, apoi simt cum ceva ma atinge. Incremenesc. Vad cum o coada mica si stufoasa imi gadila fata. Simt cum acea cretura se misca prin parul meu. Respir din ce in ce mai rapid in timp ce incep sa imi scutur capul frenetic.

Niste gheare micute se ancoreaza de parul meu, incep sa fug tipand ca o nebuna. Sarind si gesticulad cu mainile. Dupa ceva timp simt cum ceva ma atinge pe umar. Ma intorc si fara sa ma gandesc il lovesc pe Austin in burta cu piciorul.

"Ah, de ce nu mi-ai zis ce esti un ninja sau ceva." imi spune in timp ce schiteaza un zambet subtil.

"Oops! Um, scuze?" ii spun in timp ce uit pentru un moment de creatura de pe capul meu.

"Las' sunt bine." imi murmura in timp ce se apropie. "Ah, lasa-ma sa te ajut," continua acesta.

Il vad cum isi indreapta mainile spre capul meu si prinde acea creatura si ii da drumul. Era un ghem roscat de blana care se tot zbatea in mainile lui Austin. Era o veverita.

"Mai bine acum?" imi spune razand "Sti ce era doar o veverita, nu?" continua.

"Nu, nu era DOAR o veverita ci era o veverita MUTANTA! Care vroia sa imi rupa capul si sa imi manance creierul!" ii spun in timp ce imi aranjez parul cat de cat.

"Aha, ok ... Hai sa mergem." imi spune in timp ce continua se mearga.

Eu nu puteam sa mai merg. O veverita mutanta putea sa pice in orice moment din acesti copaci si sa ma ucida ... Nu imi puteam asuma riscul. Oftez adanc in timp ce ochii mei scaneaza copacii, corpul meu tresarind la fiecare miscare. Il puteam vedea pe Austin cum se mai uita la mine, parea cam suparat deoarece nu tineam pasul cu el, dar eu nu vreau sa fiu omorata chiar in acest moment.