Iubire Periculoasă I. Obsesie (Versiunea Nouă)

8. Extazul Capitulării (1)

Partea I

Am înghițit un nod cât un pumn, mi‑aș fi dorit să nu înțeleg atât de bine analogia asta.

— Tu nu o să mă prinzi. Ce s‑a întâmplat mai devreme a fost o scăpare.

A rânjit și s‑a îndreptat, apoi a deschis portiera.

— Ba o să te prind. Chiar dacă e ultimul lucru pe care îl fac. Și o să te prind în propriile tale capcane, o să îmi spui singură ce îți dorești. Îți promit asta. S‑a întins spre mine și mi‑a șoptit aproape de buze:

— O să vină acel moment când vei sta sub mine, Katherine, și vei implora toate lucrurile pe care le ții acum pentru tine.

Am împietrit și nu am avut niciun fel de reacție, era imposibil chiar și pentru mine, mai ales după ce se întâmplase.

— Dar nu e încă momentul ăla. A zâmbit periculos și mi‑a mușcat buza de jos, apoi s‑a tras înapoi.

Mi‑a aruncat iar pulsul în aer când mi‑am dat seama ce avea de gând să facă.

A luat tricoul în mână, dar nu s‑a îmbrăcat. A ieșit din mașină așa cum era.

— Nu! aproape că am urlat, întinzându‑mă după el peste scaun, dar nu am reușit să îl prind.

Abia după ce s‑a asigurat că îl văzuse toată școala, și‑a tras tricoul peste cap.

Îmi pocnea o venă în frunte. Puțin îmi păsa că își arătase mușchii în fața majoretelor în călduri, dar eu urma să cobor din mașina lui. Până și cel mai prost din curtea școlii putea să pună piesele astea cap la cap și să își dea seama ce se întâmplase, mai ales că stătusem o grămadă de timp aici.

A rânjit la mine, prin parbriz, arătând foarte conștient de ce făcuse. A venit spre portiera mea atunci când eu nu dădeam niciun semn că voiam să ies.

— Te urăsc atât de mult! am șoptit când a deschis‑o.

S‑a aplecat spre mine și a șoptit drăcește:

— Poți să te răzbuni oricând, dar eu nu o să îmi mai țin mâinile acasă a doua oară. Mai ales degetele, acum când știu cât de tare le vrei.

M‑a prins de mână și m‑a tras din mașină, am fost nevoită să cobor, ca să nu par târâtă de el.

Băga‑mi‑aș!

Îi vedeam chiar dacă nu mă uitam la ei, nu mai auzeam nimic din hărmălaia obișnuită și acum priveam de bună voie la Harris, ca să nu mă uit la tot liceul care se holba la mine după ce coborâsem din mașina lui. Nici nu mai avea rost să menționez cum coborâse el.

Deci era clar că devenisem noua lui achiziție, nu mai puteam să dreg asta și m‑a înfuriat peste măsură. Nu era doar vina lui, nu era ca și cum eu nu participasem foarte activ la ce se întâmplase până acum, ba i‑o spusesem și singură, ca o idioată.

Aș fi putut să îmi văd de drum încă de la început și să nu mă urc sub nicio formă în mașina lui. Dar mă urcasem, făcusem o grămadă de prostii periculoase, spusesem unele și mai periculoase și acum îmi primeam răsplata.

Ca să înrăutățească și mai mult situația, nu mi‑a dat drumul la mână când am început să mergem.

— Pot să merg și singură, am mormăit, încercând să îmi trag mâna dintr‑a lui, dar asta l‑a făcut să mă tragă și mai aproape de el.