Iubire Periculoasă I. Obsesie (Versiunea Nouă)

12. Dulce Gelozie (2)

Partea II

Iolanda a ridicat o sprânceană spre noi.

Dumnezeule, Harris îmi spusese „iubito" de față cu ea. De față cu toți. Oare cât avea să dureze până afla tata? Mi‑am dat seama imediat că nu prea mă interesa, totuși, dacă afla sau nu.

Nu a mai avut nimic de comentat după asta, convinsă că mă lăsa pe mâini bune. Ne‑a îmbrățișat pe amândoi și a plecat imediat. Eu am rămas cu Harris, în agitația din depozit, dar în capul meu era și mai mare agitație.

— Dacă ai treabă, nu trebuie să mă duci, pot să îl aștept pe tata.

A ridicat o sprânceană și s‑a apropiat mai mult de mine, până când aproape mi‑a respirat aerul de pe buze.

— Spui asta doar ca să mă auzi cum îți zic că nu te las aici sub nicio formă?

Mi‑am ridicat și eu bărbia.

— Nu mă mai urc pe nicio platformă, cred că sunt în siguranță.

— Nu la pericolul platformelor mă gândeam eu.

A privit cu coada ochiului în jurul său, eram foarte conștientă la ce se referea.

— Dacă tot ai adus vorba de asta, ce ai făcut este de‑a dreptul nepotrivit. Să nu mai spun enervant. Nu îmi pasă ce intenții avea tipul ăla, dar tu nu ai niciun drept să reacționezi astfel în ceea ce mă privește.

S‑a uitat la mine de parcă nici nu auzise ce am zis.

— Tocmai azi porți o nenorocită de fustă, care se joacă deja periculos de tare cu gândurile mele, a spus, mult mai încet.

Eu am oftat silențios, nu mă surprindea că schimbase subiectul astfel, ar fi însemnat să recunoască faptul că fusese gelos.

— Și tocmai de asta e o idee foarte proastă să mă duci tu.

M‑a prins de mână și m‑a tras după el.

— Norocul tău că, într‑adevăr, mai am foarte multe de făcut azi și nu îmi permit să mă joc cu ce e sub fusta aia.

I‑am tras una în braț, el a râs.

— Știu că nesimțirea face parte din ADN‑ul tău, dar uneori întreci măsura.

Doar mi‑a zâmbit, fără să spună altceva, dar era suficient.

Mi‑a deschis portiera mașinii lui.

— Doar te duc până acasă, promit.

— Mi‑ai mai promis asta și altădată și nu te‑ai ținut de cuvânt. Mi‑am mijit ochii la el, a zâmbit iar.

— Atunci a fost în totalitate vina ta, în caz că ai uitat. S‑a aplecat spre mine și a continuat, șoptindu‑mi la ureche:

— Dacă faci iar mișcarea aia în fusta asta, nu sunt responsabil de ce o să se întâmple după, dar dacă îți ții picioarele strânse, o să fiu cuminte. Și degetele mele o să fie cuminți, promit.

Rânjetul lui m‑a făcut să mârâi. Șarlatan ce era! Avea să îmi mănânce zilele cu chestia asta. Trebuise să îi spun eu de acele degete afurisite.

Am urcat și am încercat să îmi reglez bătăile inimii și respirația. Harris a aruncat doza goală într‑un coș de gunoi și a urcat la volan. M‑am asigurat că picioarele mele goale erau cât mai departe de mâinile lui, l‑a amuzat strădania mea.