20. Lumea Lui (1)

9.5K 663 148
                                    




A mai condus vreo zece kilometri, cu aceeași viteză nebunească, apoi am fost distrasă de niște lumini puternice care se întrezăreau în fața noastră. Părăsisem agitația orașului și ne aflam într‑un cartier destul de ciudat și rău famat, cu siguranță. Părea aproape de port.

O singură stradă ducea spre agitația din centru. Zeci de persoane roiau în jurul mașinilor lor, fiecare etalându‑și propria bijuterie pe roți. Fumul dens, luminile puternice brăzdând întunericul nopții, pământul să vibreze; toate astea mă încântau și mă speriau în același timp.

— Unde m‑ai adus? l‑am întrebat din nou, analizând curioasă fețele din jur, atunci când ne‑am făcut prezența în mulțime. păreau adolescenți, deși figurile și comportamentul lor nu sugerau tocmai o adunătură de copii educați.

Imediat ce au recunoscut mașina lui Harris, un val de urlete și chiote s‑a întors spre noi. Toți își exprimau gălăgios bucuria că Demonul li se alăturase.

L‑am privit pe Harris; zâmbea într‑un fel triumfător, relaxat. Ceva ce nu crezusem că se va mai întâmpla în noaptea asta.

A mărit viteza. Am scos un icnet încet și terifiat când mașina a început să se învârtească pe loc, în mijlocul tuturor. Fumul dens se ridica în jurul nostru, în urma frânelor puternice. Motorul părea să huruie chiar sub, gata în urma presiunii. Oamenii s‑au adunat în jurul mașinii, inconștienți că ar putea fi luați pe capotă dintr-un moment în altul.

— La distracție! mi‑a răspuns în cele din urmă.

A oprit brusc mașina și am zburat iar în centură. Treaba asta devenea dureroasă pentru coastele mele.

Mi‑am simțit stomacul în gât, apoi mi‑a accelerat pulsul. Aveam nevoie de pastile de inimă în jurul acestui băiat.

— Grozav! am bodogănit, încercând să îmi restabilesc controlul stomacului.

Harris mi‑a rânjit drăcește, apoi a ieșit din mașină. Un alt val de aclamări l‑a acaparat imediat. I‑a salutat pe toți, ridicând mâna în timp ce închidea portiera în urma sa. Contrastul imaginii era chiar amuzant. Arăta ca un rege între supuși, un rege demonic care era capabil oricând să îl decapiteze pe cel care îi încălca cuvântul, cum probabil făcuse cu Joshua. Gândul la el mi‑a supărat stomacul din nou.

Zeci de mașini și zeci de tineri, care mai de care mai ieșiți din comun.

A mers câțiva pași în fața mașinii, imaginea mușchilor de pe spatele său încă mă înnebunea, acum mai mult decât înainte, pentru că îmi fusese dor de fiecare parte din el. Arăta de‑a dreptul uimitor sub luminile de neon. Tricoul negru se mula perfect pe abdomenul său, îi puteam face inventarul pătrățelelor. Chiar dacă era încă murdar de sânge, asta nu îi scădea din atracție. Probabil Harris ar arăta sexy și acoperit cu noroi. Da, cu siguranță ar arăta!

Prietenii lui l‑au salutat, Jay și Ty bătând mâna cu el și îmbrățișându‑l frățește cu un braț în jurul gâtului, iar V l‑a lovit jucăuș cu pumnul în umăr, apoi l‑a îmbrățișat și ea. Erau fericiți că scăpase cu bine. Și eu eram. Dar oare ei nu îl mai văzuseră deloc azi? Doar nu venise direct după mine când a scăpat de poliție?

S‑a întors spre mașină, sau mai bine zis: spre mine, cei din jurul său i‑au observat atenția, dându‑și seama că nu venise singur.

A zâmbit obraznic. Și‑a încrucișat brațele la piept, mustrându‑mă cu privirea. Chiar dacă nu mă vedea, știa exact unde eram. Prietenii lui deveneau suspicioși, întrebându‑se probabil ce specimen se afla în mașina Demonului. Amber ar fi fost toată pe el până acum.

Iubire Periculoasă I. Obsesie (Versiunea Nouă)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum