Iubire Periculoasă I. Obsesie (Versiunea Nouă)

26. Aliatul Trădător (1)

Era pentru prima dată când Harris conducea încet, însă momentul o cerea. Mașina se deplasa ușor pe strada pustie, motorul abia se auzea, mă simțeam ca și cum aș fi plutit pe un nor.

Mă cufundasem cu totul în brațele lui, de data asta într‑o poziție mai confortabilă. Încă eram în poala sa, dar spatele îmi era lipit de geamul portierei, iar picioarele mi se odihneau pe scaunul din dreapta.

Nu îmi era cu adevărat somn, dar respirația lină și ritmată a lui Harris mă arunca într‑o stare de visare.

M‑am aplecat, lăsându‑mi capul să alunece pe pieptul său gol și lipindu‑mi urechea aproape de inima care îi bătea în piept, într‑un ritm calm. Era așa de cald în mașină, atât de plăcut, chiar dacă ne îmbrăcasem înainte să plecăm și hainele încă mai erau umede.

Pierdusem noțiunea timpului unul cu celălalt, orele deveniseră minute, era ușor să îmi dau seama de asta în timp ce priveam primi zori ai dimineții.

Amândoi explorasem, atinsesem, sărutasem, până când nu mai rămăsese niciun secret din corpurile noastre, nimic ceea ce el să nu știe despre mine și eu despre el.

I‑am atins pieptul cu vârful degetelor, pielea lui era încă fierbinte, nu îmbrăcase tricoul, spre fericirea mea. Atingerea mea a conturat aripile negre și perfecte ale uliului. Apoi am coborât, acolo unde erau cei doi pui de lup a căror semnificație nu o aflasem încă.

— Ce reprezintă? am întrebat ușor, punându‑mi degetul peste lăbuța întinsă a celui de pe dreapta, pe care îl vedeam mai bine.

Harris și‑a coborât privirea spre mine, observându‑mi atenția. Avea ambele mâini pe volan. Unul dintre brațele sale era așezat în poala mea, iar celălalt îl ținea înconjurat după spatele meu.

— E... greu de explicat, a spus cu o mică încruntătură, privind din nou în față.

L‑am privit nedumerită, până acum nu avusese nicio reținere să îmi spună ce reprezentau tatuajele lui.

— Fiecare tatuaj are o anumită semnificație pentru tine? mi‑am mușcat buza, sperând să nu îl presez cu ceva.

Era clar că nu voia să vorbească despre asta și eu cunoșteam mai bine decât oricine disconfortul de a explica lucruri de care nu îți făcea plăcere să îți amintești. Și exact asta vedeam acum pe chipul lui Harris când deschisesem subiectul acestor tatuaje.

— Aproape, a răspuns sec, încruntându‑se din nou cu privirea spre drum.

Mi‑am mușcat buza, sărutându‑i ușor obrazul. Nu aveam de gând să îl stresez, dacă va vrea, îmi va spune. Deși până acum a fost deschis referitor la tatuajele lui. Am știut încă de la început că acești pui de lup, ce păreau să sufere, încercând parcă să ajungă unul la altul, aveau o semnificație importantă pentru Harris.

La gât avea un medalion pe care îl văzusem de fiecare dată când era la bustul gol, dar tot timpul îl ținea pe sub tricou.

Cu reținere, l‑am prins între degete. Era un fel de monedă veche de argint, prinsă de o bandă subțire și neagră de piele, la baza gâtului său.

Pe marginile monedei, cu detalii impresionante, era încolăcit un șarpe.

Pe o parte a monedei era scrisă litera H, dar nu părea parte din design, ci scrijelită cu un obiect ascuțit. Venea probabil de la Harris.

Pe cealaltă parte, însă, era un scris mic și reliefat.

"Totul are un început și un sfârșit"