Iubire Periculoasă I. Obsesie (Versiunea Nouă)

7. Provocări Periculoase (2)

Partea II

M‑am ridicat alarmată de strigătele unei voci disperate, care îmi rostea numele încontinuu.

— Sunt aici, mami! Am strigăt de sub copacul imens, ieșind la lumina soarelui, pentru ca ea să mă poată vedea. Am avut grijă să nu strivesc în pumn fluturașul alb pe care îl prinsesem pe scoarța copacului.

— Oh, scumpo, de câte ori să îți spun să nu mai fugi de lângă mine?

Mama a venit îngrijorată către mine, strângându‑mă tare în brațe și aplecându‑se pe genunchi, pentru a mă putea privi în ochi. Razele soarelui sclipeau în părul ei negru. Gura mea a format un zâmbet când am realizat că și al meu sclipea la fel.

— Haide să mergem la tati, scumpo! m‑a prins de mână, cu un zâmbet dulce pe față, ridicându‑se în picioare.

— Ușor, mami, îmi strivești fluturașul! m‑am plâns, ridicând palma, unde era așezată cuminte, frumoasa făptură.

— Oh, îmi pare rău, scumpo, e drăguț! a zâmbit ea, privind mai atentă în palma mea.

Am prins‑o de cealaltă mână și m‑am lăsat condusă de ea prin parcul de copii. Soarele strălucea atât de puternic încât îmi simțeam transpirația formându‑se pe frunte.

Am ajuns lângă tati și am fugit imediat în brațele lui, pentru a‑i arăta fluturașul pe care îl prinsesem.

— E foarte frumos, scumpo, e alb, ca tine! a zâmbit el, ciupindu‑mă jucăuș de nas. Rochița mea albă, de vară, din dantelă, semăna perfect cu aripile sale catifelate. Le flutura ușor în palma mea, dar totuși nu zbura nicăieri, părea și el topit de căldură.

— Vrei să te joci cu copiii aceia, Katy? m‑a întrebat mama, indicând spre un grup de copii de vârsta mea, care se jucau cu mingea.

— Nu, mami! am răspuns, dându‑mi părul negru și lung de pe ochi. Îmi e prea cald să alerg după minge, m‑am văietat cu un botic de cățeluș, făcându‑i pe amândoi să râdă.

Am privit la agitația din jur, în timp ce mă adăposteam la umbra unui copac. Copiii de vârsta mea zburdau veseli pe terenul de joacă, fericiți că tocmai ieșiseră de la grădiniță și scăpaseră de învățatul numerelor și al culorilor. Am zâmbit amuzată, mie îmi plăcea să învăț. Voiam să fiu deșteaptă ca mama, când voi fi mare.

Deodată, atenția mi‑a fost atrasă de o fetiță de vârsta mea, care se juca fericită cu mama ei, alergând după o minge. Părul ei blond era la fel de des și lung ca al meu, iar rochița roz îi venea foarte frumos. Zâmbea, lăsându‑se strânsă în brațe de mama sa. Voiam să mă joc și eu cu mami, am căutat‑o cu privirea, dar nu o mai vedeam nicăieri. Am ieșit de sub copacul imens și, brusc, am fost împinsă de un vânt puternic, care mi‑a învăluit părul pe față.

Atunci am văzut‑o pe mami discutând cu alt bărbat, am strigat‑o tare, dar ea nu părea să mă audă. Am simțit lacrimile înțepându‑mă în ochi când mi‑am văzut mama sărutându‑l pe acel bărbat. L‑am căutat pe tata cu privirea, sperând să îl opresc să vadă asta, dar apoi l‑am văzut și pe el lângă fetița blondă cu rochiță roz. A ridicat‑o în brațe, sărutând‑o pe obraz, exact așa cum făcea cu mine.

Am strigat după el, dar nu mă auzea, nimeni nu mă auzea. Am încercat să fug spre unul dintre ei, dar m‑am oprit imediat când un șarpe a apărut la picioarele mele. A sâsâit spre mine și s‑a apropiat mai mult. Am țipat de frică, dându‑mă câțiva pași în spate și căutându‑mi părinții cu privirea, dar parcul era gol acum.