16. Sentimente În Cerneală

9.8K 634 184
                                    




Am deschis ochii în razele soarelui, simțindu‑mă mai odihnită decât am fost vreodată în ultimele luni.

Mi‑am frecat ușor ochii, înăbușindu‑mi un căscat când am realizat că ceva mă strângea în brațe, ținându‑mi spatele lipit de un abdomen dur și... gol.

M‑am întors speriată și am rămas fără aer când l‑am văzut pe Harris lângă mine, la bustul gol, învelit pe jumătate cu pătura și ținându‑mă în brațe, ca pe un ursuleț de pluș.

A mormăit ușor, dar nu s‑a trezit. Instinctele îmi spuneau să mă depărtez, dar înfățișarea lui mă bloca. Pentru prima dată, nu mai arăta ca un demon.

Somnul îi făcea încruntătura să dispară, zâmbetul obraznic și ochii amețitori. Acum era un înger.

Buclele negre erau răvășite pe pernă și pe fruntea lui, buzele pline și rozalii erau întredeschise, respira ușor printre ele un aer cald, care mi se lipea de umăr.

Voiam să îl sărut. Așa adormit cum era.

Am înghițit în sec, gândindu‑mă dacă era complet gol lângă mine. Am strâns rapid din ochi, începând să ridic ușor pătura de pe noi, încercând să nu îl trezesc. Dacă era gol, chiar nu voiam să știe că am văzut asta, plănuind să îi dau o pernă în cap imediat ce trăgeam pătura la loc. Dar am răsuflat ușurată când am văzut că avea boxerii pe el.

Fără să îmi dau seama, m‑am întors spre el, nereușind să scap de brațele sale și depărtând complet pătura de pe noi. Eu eram îmbrăcată, nu părea să se fi atins de ceva, dar când naiba se dezbrăcase el?

Nu făcuse nimic noaptea trecută și încă eram șocată din cauza asta. Poate acum avea numai boxerii pe el, dar când îi adormisem eu în brațe își scosese doar bocancii.

Îmi cântase?

Momentul ăsta era foarte incert, eram sigură că, la un moment dat, în brațele somnului și ale lui, auzisem o voce fredonând un cântec vechi de leagăn, dar nu puteam să îmi dau seama dacă Harris chiar făcuse așa ceva sau visasem. Mai mult ca sigur fusese un vis.

Mă ținuse în brațe, îmi mângâiase părul și spatele și nu mai făcuse nicio aluzie sexuală, adormisem cu respirația și buzele lui pe frunte.

Mi‑am permis să îl analizez mai bine, în momentul ăsta era aproape gol lângă mine și eram mai sigură ca niciodată că nu era complet uman.

Forma feței lui era superbă, osatura părea creată de mâinile unui zeu obsedat de perfecțiunea masculină. Mușchii păreau încordați chiar și acum, când era relaxat și adormit. O căldură bizară m‑a cuprins când i‑am văzut linia V plecându‑i de pe șolduri până la materialul boxerilor. O senzație de nestăpânit m‑a cuprins, îmi doream atât de mult să îl ating.

Am tras pătura și mai mult, dezvelindu‑i și picioarele. M‑am auzit înghițind iar zgomotos în sec când am observat ce se ascundea în boxerii lui.

OK, deci nu eram singura excitată aici. Slavă Domnului că la mine nu se ridica nimic să dovedească asta.

Mi‑am mușcat buza și am tras rapid pătura înapoi, până nu îmi treceau și alte idei nebunești prin cap.

Am tresărit speriată când l‑am auzit râzând. Mi‑am întors privirea spre el, pentru a‑i vedea expresia amuzată și somnoroasă.

— De ce te‑ai dezbrăcat? am spus eu imediat, de parcă reproșurile aveau să mă acopere pentru felul în care îl privisem.

Iubire Periculoasă I. Obsesie (Versiunea Nouă)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum