Fără teamă și explicații
„Timpul poate vindeca, dar și răni totodată"
Se spune că pentru orice lucru făcut este nevoie de timp. Pentru a face, gândi, vorbi, exprima, expune și arăta pe masa vieții cine suntem de fapt.
Dar, de ce nu ne-a învățat nimeni că timpul ne poate fi și dușman? Unul din cei mai aprigi, chiar? De ce simțeam mereu, chiar dacă compania lui era mereu plăcută, că de fapt mă înșel? De ce l-am lăsat să mă poarte în brațele și pe pieptul său, deși știam de l-a început motivul, sau motivele pentru care l-am refuzat de atât de multe ori?
Aparent, timpul îmi era potrivnic, dar și unicul aliat!
Am permis conștient unei inimi neștiutoare de sentimente diferite celor familiale, să se agațe de-o iluzie perfidă ce avea să-mi ucidă lent, torturant de ușor și sigur nu doar mințile, ci și trupul. Știind în ce se va transforma viața mea, am continuat să iubesc. M-am dăruit trup și suflet unei posibilități, fără să mă gândesc că repercursiunea cea mai mare, dificilă, dură și urâtă mă va împiedica cândva să mai respir.
Am ales să mă sufoc într-un ocean al disperărilor, neputințelor și-a dezamăgirilor mele, cu riscul de a fi dezamăgită din nou!
****
— Ești sigur că vrei să facem asta? l-am întrebat, privindu-l fix în acel ocean ciocolatiu care a eclipsat totul în juru-i încă din secunda în care i-am întâlnit privirea.
— Da, mi-a răspuns senin, mușcându-și buza inferioară în timp ce stătea deasupra mea. Nu facem nimic greșit, nu? a zis din nou și s-a năpustit asupra buzelor mele, a trupului meu și-a minților mele, devorându-le per complet.
****
CITEȘTI
Definind Iubirea
Romance* Dragoste // Emoții // Ficțiune * Timpul poate vindeca, dar și răni. Asta a înțeles din secunda-n care viața, sau poate chiar ea însăși a decis să-și ia destinul în propriile mâini și să nu mai permită nimănui să îi dicteze viitorul. ...