* Dragoste // Emoții // Ficțiune *
Timpul poate vindeca, dar și răni. Asta a înțeles din secunda-n care viața, sau poate chiar ea însăși a decis să-și ia destinul în propriile mâini și să nu mai permită nimănui să îi dicteze viitorul.
...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
"Libertatea nu este nimic altceva decât o ocazie de a fi mai buni." – Albert Camus
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Libertatea nu este nimic altceva decât o ocazie de a fi mai bun, a zis Albert Camus. Și are dreptate întru totul. Chiar așa și e. Doar că eu am avut mereu grijă să-mi îngrădesc această libertate prin perfecțiunile, faptele și dorințele împlinite ale celorlalți.
Acum, în acest moment al vieții mele, simt de parcă toată acea libertate nu doar că îmi revine pe drept, ci și că în sfârșit o redețin în ciuda abandonării ei pentru îndeplinirea aceluiaș scop învechit, familial și normal pentru toate ființele omenești. Acela de fiică, apoi de femeie.
Dar, gata. Acum s-a terminat!!!
Inspir adânc aerul rece și cunoscut al țării care mi-a devenit cămin în ultimii ani, rememorând fiecare moment petrecut aici. Am dormit pe străzi la început, dar niciodată nu m-am plâns de acest lucru. Am avut voința și puterea de a continua lupta chiar și împotriva mea. Apoi mi-am găsit de lucru și un apartament de închiriat. Și din nou nu m-am plâns nimănui. Am învățat pe pielea mea să mă zbat, să înving și să rămân o învingătoare mereu.
De aceea, nimeni și nimic nu mă mai poate distruge!
— La naiba!
Aud brusc și simt pe cineva împingându-se în mine de îndată ce picioarele mele ating cimentul rece al aeroportului belgian. Așa că fac doi pași în față spre a-i face loc acelei persoane, doar că înainte de a o cunoaște, altcineva se împinge în mine și aproape că mă dezechilibrez. Însă înainte ca picioarele mele să-și piardă balansul, două brațe subțiri și-un parfum cunoscut mă împiedică din a cunoaște îndeaproape aleea cimentată. Așa că-mi închid ochii rapid, la simpla imagine cu mine adunându-mă de pe jos ca pe o gumă stricată.
La naiba, am fost așa de aproape! Se pare că încă nu am scăpat de această fobie idioată!
