* Dragoste // Emoții // Ficțiune *
Timpul poate vindeca, dar și răni. Asta a înțeles din secunda-n care viața, sau poate chiar ea însăși a decis să-și ia destinul în propriile mâini și să nu mai permită nimănui să îi dicteze viitorul.
...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
„Când trecutul nu te așteaptă, te urmărește"
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Ziua de ieri nu a fost una din preferatele mele, dar n-aș putea-o cataloga nici ca pe cea mai rea cu putință. Împreună cu doi necunoscuți – căci deși îl știu pe Danny de ceva ani, nu l-am văzut de câteva luni și-l simt de parcă nu l-aș recunoaște – am petrecut câteva ore destul de liniștitoare, ce au reușit să mă facă a uita de propria-mi viață. De propriile necazuri.
Ne-am plimbat prin parcul din apropierea hotelului și-apoi ne-am așezat pe o bancă toți trei, începând să depănăm amintiri. Danny ne povestea cum au fost zilele lui fără mine în apropiere, eu povesteam despre o iubire închipuită dintre mine și idiot, iar acesta de pe urmă îi povestea lui Danny cum a fost viața lui departe de țară.
De parcă ne-ar fi interesat pe vreunul!
Dar când momentele de pace și frumos sau încheiat, iar povestea în interiorul căreea ne aflasem pentru o scurtă perioadă s-a sfârșit, m-am văzut rapid lovită în creștetul capului ca de-un bumerang al întrebărilor, survenite din partea unchiului meu. Și deși am simțit cum inima mea a început din nou să sară câteva bătăi, totuși prezența lângă noi a idiotului s-a dovedit a fi una destul de bună.
Pentru mine!
Ca acum, câteva ore mai târziu, să constat că da. Am început să fiu și eu egoistă, furând această „calitate" de la ceilalți. Da, am acceptat să mint, dar doar pentru a-i proteja pe cei dragi sufletului meu. Și da, am încetat să mă mai preocup de ce va spune lumea când va afla despre mine, în secunda în care viața m-a învățat să nu mai ofer totul oricui, dar mai ales atât de repede și pe negândite cum obișnuiam s-o fac.
Acum, totul s-a schimbat. Eu m-am schimbat. Societatea e alta. Oamenii sunt alții, iar viața e cu totul diferită față de cum mi-o aminteam până în aceste secunde. Aceste clipe dorite a fi memorabile, doritoare și pline de emoție, acum sunt doar goluri fără valoare. Am plecat să-mi găsesc sinele pierdut într-o iluzie a iubirii neîmpărtășite peste hotare și-am sfârșit prin a întâlni dezastrul unui cămin distrus de orgolii, neputințe și dezamăgiri.
