Dragoste la prima vedere

Capitolul 14

Lucy P.O.V

A trecut încă o lună. O lună insuportabilă pentru mine. În ultima vreme, eu şi Angello am petrecut o groază de timp împreună şi ne înţelegem perfect, dar ca doi prieteni. Mi-a fost foarte greu şi îmi este în continuare să-mi ascund sentimentele faţă de el. Dar ce mă înnebunea de-a dreptul, era atunci când mergeam la sală împreună. Era un adevărat chin pentru mine să văd cum toate fetele îl sorb din priviri şi se dădeau pe lângă el ca nişte căţele în călduri, iar eu nu aveam dreptul să fac nimic. Până la urmă, eram doar o amică sau o prietenă pe care o vedea zilnic şi se înţelegea bine cu ea. În acele momente, îmi venea să sparg ceva sau cel mai bine, să le strâng de gât pe toate. Eram un pachet de nervi şi mă descărcam mai mereu pe sacul de box. Mă detensionam oarecum, dar tot simţeam că trebuie să mă destăinui cuiva. Aşa că, i-am povestit mamei tot ceea ce simt pentru Angello.

Flashback

Mă îndrept cu teamă spre camera mamei și îmi este foarte frică de cum va reacţiona când îi voi spune. Dacă nu va fi de acord? Acest gând mă face să tremur din toate încheieturile. Încerc să mă calmez puţin şi bat la uşă. Aud un 'Intră!' şi deschid, văzând-o pe mama care stă la biroul său şi tastează ceva pe laptop.

— Bună, mamă!

— Hei, scumpo! Ce faci? îmi spune şi se ridică de la birou, venind lângă mine.

— Draga mea, ce s-a întâmplat? În ultima vreme, te comporţi cam ciudat. Ce este cu tine? Îmi pot da seama că ceva te frământă. spune şi îmi mângâie obrazul.

— Nu s-a întâmplat nimic rău, mamă. Şi ştiu că mă comport ciudat în ultimul timp. De aceea am şi venit să vorbim.

— Te ascult, scumpo. îmi spune şi mă îndeamnă să mă aşez pe pat, alături de ea. 

Palmele încep să-mi transpire de emoţie în ultimul hal şi încerc să-mi găsesc cuvintele. Iau o gură mare de aer şi oftez adânc.

— Mamă, vreau să-ţi spun că eu... M-am...îndrăgostit.

— Oh, Doamne! Fetiţa mea s-a îndrăgostit! Mă bucur enorm pentru tine. Și cine este norocosul, scumpo?

— A-Angello.

— Poftim?! îmi spune surprinsă şi o văd şocată de ce a auzit.

Doamne, acum ce o să spună? Mâinile au început din nou să-mi tremure, formându-mi-se în colţurile ochilor. 

— D-Da, mamă. Este adevărat. Eu... M-am îndrăgostit nebuneşte de Angello. îi spun printre suspine.

— Oh, scumpa mea... îmi spune mama zâmbind.

Stai puţin! Ea tocmai...zâmbeşte?!

— Te bucuri? E-Eşti de acord?

— Bineînţeles că mă bucur, draga mea. De ce n-aş face-o? Angello este un băiat nemaipomenit. Este respectuos, inteligent, sincer, frumos, arată bine, am văzut că se comportă frumos cu tine şi vă înţelegeţi destul bine. Chiar v-aţi potrivi de minune.

— Serios?!

— Da, scumpo. Aţi forma un cuplu minunat.

— Of, mamă... Dacă ar fi atât de uşor.

— De ce spui asta?

— Pentru că... Nu ştie ce sentimente am eu pentru el.

— Scumpa mea, dar de ce nu i-ai spus până acum?

— Pentru că mi-e frică. Mi-e al naibii de frică de cum va reacţiona. Dacă nu are astfel de sentimente pentru mine?

— Dar n-ai de unde să știi ce simte el pentru tine, dacă tu nu-i spui.