Dragoste la prima vedere

Capitolul 8

Lucy P.O.V

A trecut cu greu această lună, iar mama şi Leo s-au întors din mica lor vacanţă parcă mai fericiţi ca niciodată. Bella şi Mariano în sfârşit şi-au mărturisit ce simt unul pentru celălalt şi sunt împreună. Chiar se potrivesc de minune și mă bucur tare mult pentru ei. În ceea ce ne privește pe mine şi Angello, tot la fel am rămas. Facem tot felul de lucruri banale împreună, ne uitam la filme, râdem și glumim ca între prieteni. Însă, este şi vina mea pentru că tot nu am reuşit să-i spun ce simt pentru el. Nu am găsit momentul potrivit şi nici nu am curajul să-i spun, cu toate că mi-aş dori din tot sufletul. Mai ales după acel coşmar care mi-a intensificat temerile şi mai mult.

În momentul de faţă este dimineaţă, iar eu de abia m-am trezit. Începe o nouă şi banală zi, ca de obicei. Mă dau jos din pat în timp ce îmi fac drum spre baie, începându-mi rutina de dimineaţă. Mă îmbrac repede în nişte haine lejere, acestea constând într-un tricou simplu, pantaloni sport şi în picioare clasicii adidaşi negri. Părul mi-l prind într-o coadă de cal şi cobor jos, însă nu văd pe nimeni în jurul meu. Este linişte. Mult prea linişte. Intru în bucătărie şi acolo îl găsesc pe Angello, savurându-şi micul dejun.

— Neaţa! Poftă bună! îi spun şi îmi iau un măr din fructieră.

— Neaţa! Şi mulţumesc. îmi spune zâmbind.

— Ai ceva planuri astăzi?

— Aş vrea să mă duc la sală. Nu am mai fost de ceva timp.

Da, sigur că da. La ce îi mai trebuie lui sală, nu ştiu. La cât de bine arată, ar putea sta liniştit o vreme.

—Tu? mă întreabă, scotându-mă din gândurile mele la corpul său perfect.

— Ăăm... Nu am niciun plan astăzi, dar la sala unde mergi se practică boxul şi alte chestii de genul?

— Desigur. Se mai organizează câteodată şi lupte corp la corp.

— Ce tare! spun fără să gândesc, iar el mă priveşte amuzat.

— Ai vrea să vii cu mine? mă întreabă, parcă citindu-mi gândurile.

Cred că în momentul acesta îmi sclipesc ochii de fericire şi entuziasm.

— Da! ţip şi mă bucur mai ceva ca un copil, ţopăind de fericire.

Angello începe să râdă, eu acompaniindu-l imediat. Doamne, ce râs cristalin şi molipsitor are! Este atât de adorabil. În timp ce râdeam de mama focului, în bucătărie intră mama şi Leo, chicotind când ne văd.

— Ce este atât de amuzant? Văd că sunteţi tare veseli.

— Oh, nimic important. Angello mi-a zis doar ceva amuzant. le spun şi cred că m-am înroşit din nou.

— Eu şi Lucy vom merge la sală.

— Atunci distracţie plăcută! ne spune mama zâmbind şi îmi face cu ochiul.

Oh, nu cred că a făcut una ca asta! Este incredibilă. Acum o să-mi umple capul cu întrebările ei specifice: "Îl placi?", "Spune-i că-l placi.", "V-aţi potrivi de minune" etc. Aşa face de fiecare dată când bănuieşte că îmi place de vreun băiat.

— Scumpo, ai mâncat ceva? mă întreabă, acum devenind serioasă.

— Un măr, dar nu mi-e foame.

— Scumpa mea, dar trebuie să mănânci.

— Lucy, ascult-o pe mama ta. Dacă vrei să ai forţă la sală, trebuie să mănânci ceva. îmi spune Angello grijuliu.