Capitolul 35 - Sofia ♥

4.7K 147 28
                                    


*peste câteva luni*

Lucy P.O.V

În sfârşit am ajuns şi în a noua lună de sarcină. Săptămână viitoare ar trebui să nasc şi sunt extrem de emoţionată. Dar ce să mai zic de Angello? Este foarte nerăbdător şi la fel de emoţionat ca şi mine, poate chiar mai mult. A ajuns să numere chiar şi zilele până la mult aşteptatul moment.

Camera Sofiei am amenajat-o de curând şi îmi place la nebunie cum a ieşit. (poze)

 (poze)

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Am cumpărat împreună de la mobilier, jucării, aşternuturi, tot feluri de hăinuţe mici şi mari, până la botoşei de toate mărimile şi culorile

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Am cumpărat împreună de la mobilier, jucării, aşternuturi, tot feluri de hăinuţe mici şi mari, până la botoşei de toate mărimile şi culorile. Nici nu-mi mai încap în piele de fericire când mă uit la toate hăinuţele pentru cea mică şi de abia aştept s-o aduc pe lume.

În fiecare zi vin în camera ei şi strâng la piept hăinuţele de-o şchioapă, şi mai uit cu drag la ele. Ca în acest moment. O lacrimă de fericire îmi curge pe obraz când mângâi ursuleţul măricel şi alb pe care l-am cumpărat special pentru Sofia. Îmi aduc aminte că aveam şi eu unul asemănător când eram mică. A fost cumpărat de tata... Îmi este atât de dor de el. Cât mi-aş fi dorit să fie lângă mine şi să-şi cunoască nepoata care este pe drum, pe Angello. Cred că l-ar fi îndrăgit foarte mult...

-Iubito! îl aud pe Angello strigându-mă şi intră în cameră. Deja ştie că aici mă găseşte când nu dă de mine. Zâmbeşte cu gura până la urechi când mă vede şi se apropie de mine, aşezându-se pe marginea fotoliului în care stau.

-Ce mai face micuţa noastră? mă întreabă şi îmi mângâie atent burtica.

-Foarte bine. Se pare că nu se prea grăbeşte să vină. îi spun şi chicotesc.

-Totuşi mai ai o săptămână până se împlineşte termenul. Nu că nu aş fi nerăbdător s-o văd. spune şi îmi sărută fruntea.

-Mai trebuie să avem puţină răbdare.

-Da, aşa este.

-Tu nu trebuia să ajungi la birou? îl întreb mustrându-l ca să nu întârzie.

Dragoste la prima vedereUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum