Dragoste la prima vedere

Capitolul 18 - Zi cu surprize

Lucy P.O.V

Şi iată că a venit şi dimineaţa când trebuie să mă mut în noul apartament unde voi locui pe durata acestui ultim an de facultate. Însă, partea bună este că voi locui împreună cu Bella. Chiar aseară mi-a dat minunata veste şi m-am bucurat enorm. Măcar nu voi fi singură.

Termin de pus şi ultimele lucruri în bagaj, iar acum sunt gata. Angello îmi ia imensul geamantan şi coborâm amândoi jos. Acolo ne aşteptau ceilalţi pentru a ne lua 'la revedere'. Mama vine şi mă îmbrăţişează cu lacrimi în ochi, urmată de Leo şi ceilalţi băieţi care îmi dau câte o îmbrăţişare şi îmi urează drum bun. Eu şi Bella ieşim din casă, alături de Angello şi Mariano care aşteaptă să ne luăm "rămas bun" şi de la ei. Minunatul meu iubit îmi lasă bagajul jos şi mă ia în braţe, strângându-mă tare la pieptul său.

— O să-mi fie foarte dor de tine, iubito! îmi spune şi mă sărută apăsat.

— Și mie, iubirea mea. Sper să ne vedem cât mai repede. îi spun, având ochii în lacrimi şi simt cum se rupe ceva în interiorul meu când mă gândesc că vom sta despărţiţi o vreme bună de timp.

— O să ne vedem, scumpa mea. Deja simt cum mi se face dor de tine. Te iubesc atât de mult! îmi spune şi îmi ia faţa în palme, ştergându-mi uşor lacrimile de pe obraji.

— Și eu te iubesc mult de tot!

Îmi mai dă un ultim sărut şi mă îndrept spre maşină cu bagajul în mână, încă simţindu-mi ochii umezi. O aştept pe Bella să vină, după ce şi-a luat şi ea la revedere de la Mariano şi Angello. O văd venind cu lacrimi în ochi şi înţeleg perfect ce este în sufletul ei pentru că şi la mine este la fel. Băieţii noştri vin să ne ajute să punem bagajele în portbagaj şi ne îmbrăţişăm încă o dată. Urc la volan, iar Bella pe locul din dreapta şi ies de pe strada noastră. O să-mi fie foarte dor de toţi.

În scurt timp am ajuns la noul nostru apartament şi rămân mască la vederea clădirii. Este una foarte impunătoare cu treizeci de etaje, în nuanţe de bej şi cu multe geamuri înalte din sticlă. Din ce mi-a spus Bella, noi vom locui chiar la ultimul etaj, la apartamentul 271. Ne-a luat mai mult de jumătate de oră doar ca să urcăm bagajele sus. Într-un sfârşit am terminat şi răsuflăm uşurate când ajungem la o uşă maronie pe care este gravat numărul apartamentului nostru. Bella îmi întinde cheile şi deschid uşa. Dacă la vederea clădirii am rămas mască, ei bine acum am rămas cu gura căscată. În faţa noastră se întinde un hol mare cu podeaua din marmură şi pereţii albi. Holul duce spre un living imens cu aproape toţi pereţii făcuţi din sticlă. 

Din living observ o bucătărie cu intrare deschisă, dotată cu mobilă maronie şi blaturi din marmură, pe acestea aflându-se electrocasnice şi ustensile performante. Lângă se află şi baia care este una spaţioasă şi dotată cu tot ce trebuie.