Dragoste la prima vedere

Capitolul 44

*Partea II - Veste şocantă*

O lună şi jumătate mai târziu...

Bella P.O.V

Dimineaţa mă trezesc într-o stare de discomfort, însă nu ştiu de ce. Mă întorc pe cealaltă parte a patului şi observ că este goală. Cel mai probabil, Mariano a plecat deja la muncă. Arunc o privire spre ceasul de pe noptieră şi văd cu stupoare că este ora 10:35. Acum înţeleg de ce lipseşte de lângă mine. Am dormit destul de mult.

Mă ridic din pat cu gândul de a merge să văd ce face Elis, însă de cum fac primii paşi, o ameţeală şi o greaţă puternică mă cuprind. Oare să fie din cauza fructelor de mare pe care le-am mâncat aseară? Mă grăbesc spre baie şi cad în genunchi în faţa toaletei, golindu-mi tot stomacul. Mă ridic ameţită şi mă sprijin de chiuvetă, începând să-mi fac rutina de dimineaţă. Îmi aleg nişte haine lejere şi le îmbrac repede.

Îmi fac drum spre camera micuţei mele şi o găsesc trează în pătuţul său, ţopăind bucuroasă când mă vede. O dau jos din pătuţ şi mă aşez pe fotoliul din cameră împreună cu această maimuţică zâmbăreaţă.

-Te-ai trezit, ştrengară mică? o întreb zâmbind.

-Da! îmi spune cu vocea sa drăgălaşă şi începe să dea din palme sub forma unor aplauze stângace, râzând cu gura până la urechi.

-Te mănânc toată! îi spun şi încep s-o pupăcesc pe toată faţa şi pe gât, ea gâdilându-se când fac asta la fel ca şi tăticul său.

Ne oprim din repriza noastră de joacă mamă-fiică atunci când simt un miros puternic şi nu foarte plăcut, care cred că vine de la micuţa mea.

-Ce ai făcut, maimuţică? o întreb râzând şi încep să-i schimb scutecul care are pentru mine o surpriză urât mirositoare.

O îmbrac cu hăinuţe curate şi acum prinţesa mea miroase foarte frumos. Coborâm jos şi pregătesc un mic dejun cam întârziat pentru amândouă. Aduc scăunelul său lângă mine la masă şi încep s-o hrănesc, în acelaşi timp mai luând şi eu câte o îmbucătură de mâncare. Pofticioasa mea mică se pare că este foarte cuminte şi a mâncat tot din farfurie. După ce strâng masa, o pun pe Elis în "ţarcul" ei plin cu jucării şi începe să se joace, nemaibăgându-mă în seamă.

Îmi caut telefonul pentru a-l suna pe soţiorul meu iubit şi îl găsesc tocmai sub pernele de pe canapea. Însă cum a ajuns acolo, nici eu nu ştiu. Îl apelez şi răspunde doar după două tonuri.

-Iubito? Te-ai trezit, scumpa mea?

-Da, dragul meu. Nu demult m-am trezit. Tu ce faci?

-Eu a trebuit să vin mai devreme la birou pentru o şedinţă importantă care va începe în scurt timp. Şi ce face, ştrengara noastră mică? îmi spune şi zâmbesc când aud ultima parte.

-Este foarte bine. Adineuri i-am dat să mănânce şi acum se joacă.

-Mă bucur. Tu ai mâncat, nu-i aşa? îmi spune şi simt că mă topesc când îl ştiu atât de grijuliu.

-Da, iubitule. Nu trebuie să-ţi faci griji. Dar tu când te întorci? Te rog, vino mai devreme dacă poţi! Deja mi s-a făcut dor de tine. îi spun sincer şi de abia aştept să se întoarcă acasă.

-Soţiei mele i s-a făcut cumva dor de mine? mă întreabă chicotind şi când să-i răspund, din nou acea stare de greaţă mă cuprinde.

-Iubito, mai eşti acolo? îi aud vocea din nou şi de data aceasta reuşesc să scot cu greu câteva vorbe.

-Da...sunt bine. îi spun, minţindu-l şi nu sunt deloc mândră de acest lucru.