VOLUMUL I
" Farmecul dragostei la prima vedere constă în faptul că ignorăm ce s-ar putea întâmpla după aceea. " - Benjamin Disraeli
( NECESITĂ EDITARE!!! )
Câteva zile mai târziu, se pare că blondina noastră s-a ţinut de cuvânt pentru că în acest moment ea şi Luciano stau pe canapeaua noastră. Observ că s-au schimbat puţin, dar în bine. Casey acum parcă radiază de fericire, iar Luciano este la fel de vesel ca şi ea.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Am impresia că urmează să ne dea o veste importantă pentru că de când au venit zâmbesc amândoi cu gura până la urechi. Însă până atunci o chem pe Sofi să coboare pentru că de când i-am spus cine este defapt 'femeie frumoasă' pe care a întâlnit-o în parc, este foarte nerăbdătoare s-o vadă din nou.
-Au venit? Mami, au venit? o aud întrebând în timp ce coboară în fugă scările.
-Sofi, ţi-am mai spus să nu mai alergi pe scări! O să cazi şi o să te loveşti, scumpo. îi spun şi o iau de mână când ajunge la baza scărilor.
Micuţa mea năzdrăvană când o vede pe Casey, se smuceşte de lângă mine şi aleargă spre ea.
-Micuţo, cât mă bucur să te văd! îi spune zâmbind şi o îmbrăţişează strâns.
-Si eu.
Ne aşezăm cu toţii înapoi pe canapea şi Sofi face cunoştinţă cu Luciano care se pare c-o îndrăgeşte foarte tare. După o oră în care am discutat despre ce s-a mai întâmplat în vieţile noastre de când nu ne-am mai văzut, văd că cei doi au cucerit-o definitiv pe micuţa noastră. Pentru că în acest moment Sofi se află în cârca lui Luciano care face pe căluţul şi-o plimbă prin living, iar pe urmele lor este Casey care nu-i pierde din priviri şi îl atenţionează să nu cumva o scape.
Le întrerup micuţa lor partidă de joacă, poftindu-i să vină la masă. În timp ce mâncăm, o văd pe Casey devenind din ce în ce mai palidă şi strâmbă din nas, semn că ceva o deranjează.
-Casey, eşti bine? Ţi-e rău cumva? o întreb atrăgându-le atenţia şi celorlalţi.
-Iubito, ce s-a întâmplat? o întreabă şi Luciano îngrijorat şi îşi aşează mână pe spatele ei.
-Sunt... Sunt bine. mormăie cu vocea scăzută, în timp ce începe să respire sacadat.
-Casey, tu nu eşti deloc bine. Vino cu mine la baie să te speli puţin pe faţă şi sigur o să-ţi revi. îi spun şi aprobă din cap, după care mă ridic de la masă şi o iau de mână, mergând spre baia de la parter care este cea mai apropiată.
După ce îşi dă cu puţină apă pe faţă, văd că tot rău îi este şi se sprijină de marginea chiuvetei.
-Eşti mai bi-... îi spun, însă mă opresc din vorbit atunci când văd cum îşi duce mâna la gură şi se îndreaptă repede spre toaletă, dând totul afară.
Oh, Doamne! Merg imediat spre ea şi îi ţin părul, în timp ce îi mângâi uşor spatele. Se ridică ameţită de jos şi o las să se sprijine de mine, privind-o îngrijorată.
