Annabeth Crow : Jurnalul

Stars

Despre ce adevăr vorbeşte Rona? Ce e cu mine? De când i-am spus de coşmar, s-a schimbat la faţă şi se comporta ciudat.
- Ce tot spui acolo? Despre ce vorbeşti? Zi-mi odată, ce adevăr?
- Beth, scuze că va trebui să afli dar...
Mama intră forţat în camera mea.
- Annabeth, hai repede schimbă-te! Noii vecini de peste drum vin să-şi petreacă ziua la noi. Vezi cum te îmbraci, nu uita,prima impresie contează foarte mult.
Mă sărută pe obraz şi pleacă. Rona a dispărut ,dar,nu ştiu când. Probabil în timp ce vorbeam cu mama. Privesc pe fereastră, spre casa noilor vecini. Sunt ca noi,bine înstăriţi, par de treabă şi au un singur fiu, în cazul de faţă, ai mei au o fiică, pe mine. Fiul lor,e super drăguţ. Nu are mai mult de 21-23 de ani. Are corpul bine format,păr brunet, ten creol şi se îmbracă destul de bine. Alerg la oglinda imensă în formă de diamant, plasată în colţul drept al camerei. Îmi curăţ tenul cu diferite produse, aplic o cremă hidratantă şi în timp ce o las să îşi facă efectul, îmi aleg garderoba. O pereche de jeanşi negri mulaţi şi un tricou alb,lung sunt perfecte. Asortez cu o pereche de cizmuliţe negre şi alerg spre oglindă. Aplic fondul de ten,rimel şi puţin luciu pe buze. Părul mi-l las pe spate,pentru a ieşi în evidenţă roşul de pe buze, deoarece se asortează cu părul meu de un roşu aprins ca macul. Îmi dau un puf de parfum şi ies pe coridor. Mama mă vede şi vine înaintea mea. Mă ia de mână şi ne îndreptăm spre sufragerie. Intrăm pe uşa imensă, mereu mă simt ca o vedetă pe podium. Familia Stars ne aşteaptă pe canapea.
- Bună. Vi-o prezentăm pe fiica noastră, Annabeth. Lumina ochilor noştri.
Ce frumos vorbeşte despre mine. Întind mâna şi fac cunoştinţă cu ei. Mara, Jack şi fiul lor, John. Mă pierd în ochii lui de un albastru deschis. Mă hipnotizează.
- Annabeth, î -îmi face plăcere.
- Plăcerea e de partea mea.
Ce proastă sunt, am început să mă bâlbâi. Începe să îmi zâmbească discret. Telefonul, îmi vibrează în buzunar. E un mesaj de la Stacy, trebuie să ne întâlnim, tocmai acum când l-am cunoscut pe John.
- Îmi cer scuze,trebuie să plec. Revin cât pot de repede.
Mama se apropie de mine şi îmi șopteşte .
- Beth, prima impresie, nu uita. Distracţie plăcută.
- Mulţumesc, mamă, dar ies la o mică plimbare. Mi-a părut bine de cunoştinţă. La revedere!
Îmi răspund la salut şi plec. Simt cum John mă urmăreşte, dar nu îi dau de înţeles că observ. Merg cam jumătate de oră şi mă întâlnesc cu Stacy. Ne plimbăm prin parcuri, mergem la îngheţată, facem poze. Privesc spre ceas.
- E târziu, ora 21:20. De obicei mă sunau ai mei să vin acasă. Am un presentiment rău.
- Te conduc până acasă.
Mergem cât de repede putem. Am ajuns . Inima îmi bate puternic, mi-e frică. Văd maşini de poliţie şi ambulanţă în faţa casei mele. Sunt trei cadavre pe targă. Ce s-a întâmplat? Rămân fără respiraţie, sper să nu...